Foamea cocoşului (sau victoria boabei de orez)

Plimbându-se mândru prin grădina sa, cocoşul văzu o perlă strălucitoare, ascunsă în pământ.

Fericit nevoie mare de norocul care căzuse peste el, se aruncă lacom asupra ei, săpă după ea şi încercă să şi-o vâre pe gât.

Când băgă de seamă că obiectul strălucitor nu era chiar regina boabelor de orez, scuipă perla afară. Cercetase pe îndelete perla, dar nu găsise nimic din ceea ce îl interesa.

Aruncată şi părăsită, Perla îl chemă pe cocoş şi îi spuse:

- Sunt o perlă strălucitoare, lustruită şi preţioasă. Am căzut din greşeală dintr-un colier minunat şi am aterizat în această grădină. Nu mai există nicăieri perle ca mine! Nu orice ocean are perle atât de minunate ca mine! Numai norocul m-a aruncat la picioarele tale. Nu pot fi găsită peste tot, la fel ca nisipul mării. Dacă te-ai uita la mine cu ochii raţiunii, ai vedea mii de minuni şi frumuseţi.

Dar cocoşul cârâi cu o voce mândră:

- Te-aş da la schimb oricând, dacă cineva mi-ar da chiar şi numai o boabă de orez.

.
(după P.Etessami – poet persan)

.

2 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack