Cum şlefuieşti diamantul din tine?

Fiecare dintre noi urmărește să se perfecționeze pentru a deveni mai bun în ceea ce face. O să îți dau un sfat, probabil nu foarte convențional și anume: încetează să te chinui să devii altceva decât ești! Acesta este cel mai cumplit lucru pe care l-ai putea face. Este posibil să ai un rezultat, însă va fi doar o amăgire.

Atunci când semeni o boabă de grâu va crește un spic, când semeni o ghindă crește un stejar, iar când semeni o sămânță de măr în deșert, nu va creşte un lămâi! Nu va creşte nimic. Pentru că nici solul şi nici sămânţa nu sunt cele potrivite.
Universul are un curs, un curs al lui, pe care-l poți folosi în beneficiul tău, dar orice încercare de a învinge Universul se va dovedi un eșec. Dacă vrei să schimbi ceva în tine, atunci creşte-ţi calitatea şi valoarea. Dacă provii dintr-un bob de grâu, fii cel mai roditor spic! Dacă provii dintr-o ghindă, atunci fii cel mai falnic şi cel mai bogat stejar! Nu încerca să devii lămâi, sau altceva, pentru că nici nu e bine şi nici nu vei reuşi.

Cu siguranta ca tu citești acest articol cu un motiv. Poate ești conștient de acest motiv sau poate că nu. Am scris mai multe articole pe acest site, unele dintre ele pornite de la experienţe personale, dar acest articol nu este despre mine, eu doar am început să-l scriu, concluzia poate să fie numai a ta.

Poți să te întrebi dacă plantezi pe solul potrivit și poți să te mai întrebi dacă plantezi semințele potrivite. Sunt semințele tale, sau sunt semințele altora? Simți uneori că poți fii mai mult decât ești acum și poate te-ai gândit că viața este o călătorie, cu un traseu ciudat şi cu un final necunoscut? Într-un fel chiar este, asa ca te poți întreba dacă ai ales destinația potrivită. Fii un călător onest, constient de tot ce ai mai bun în tine și iti vei atinge destinatia.

De ce am spus onest?

Încearcă să-ți imaginezi că cineva vrea să-ți vândă un fals. Cum te-ai simți? Cumperi de obicei falsuri? Te bucură falsurile? Pe mine nu. Ai avut vreodată o relaţie în care ai crezut că celălalt este un diamant dar s-a dovedit a fi doar o altă mărgea transparentă şi strălucitoare? Eu da. Şi m-am întristat: şi pentru mine, pentru că m-am lăsat păcălit de falsa strălucire, dar şi pentru celălalt, întrebându-mă când, cum şi mai ales de ce a ales un travesti relaţional în loc de a fi autentic.

Mă întreb dacă te-ai gândit vreodată la asta: dacă ești un fals, o copie sau eşti autentic? Ai curajul de a fi tu însuți? Ce le oferi celorlalți, le oferi falsuri sau le oferi ceva autentic? Viața e frumoasă şi merită trăită, iar tu te poți baza în primul rând pe ce ai în interior. Pe ce te bazezi tu, acum, în timp ce citeşti aceste rânduri?

Poate te întrebi cum știi dacă ești fals sau autentic în relaţiile tale, cu partenerul tău de viaţă, cu prietenii tăi, cu lumea în general dar mai ales în relaţia cu tine însuţi. Sunt multe căi prin care poţi să afli asta, dar cea mai simplă, şi care totodată te implică doar pe tine, este să te gândești pur şi simplu la acest lucru, să fii atent şi conştient la această nevoie a ta de a ştii, și într-un interval de timp potrivit vei primi de la inconștientul tău un răspuns.

Indiferent de răspunsul pe care îl vei primi sau ţi-l vei da, chiar dacă acesta spune că nu eşti autentic, TU TOT AI UN DIAMANT IN TINE. Dar va trebui să munceşti precum negrii din minele sud-africane pentru a-l scoate la lumină din pământul în care s-a format, să trudeşti precum evreii şlefuitori din Tel Aviv sau Amsterdam pentru a-l aduce la forma şi strălucirea perfecte, şi în final, va trebui să înveţi răbdarea, diplomaţia şi persuasiunea marilor dealeri pentru a-l face cunoscut şi râvnit. Dar ai grijă: toată lumea vrea să aibe diamante, dar nu toţi vor să plătească preţul lor. Nu te da pe nimic, doar de teamă că vei rămâne fără cumpărător! Tu ai valoare prin însăşi existenţa ta!

Am convingerea că acest articol a ajuns la tine, și este posibil să te fi pus pe gânduri.

Te întrebi dacă ai plantat semințele potrivite, în locurile potrivite?

Sau ţi-ai suflecat deja mânecile pentru a începe sau continua greaua muncă a şlefuirii tale?

PS:

Am scris acest articol mai ales pentru acei oameni care simt că a fost scris pentru ei.

PPS:

Cum te simţi acum, după ce ţi-ai pus aceste întrebări?

Ştii cum să şlefuieşti diamantul din tine?
Îți dau un sfat: pentru început, permite-i să strălucească.
Şi mai gândește-te la ceva: în tine nu este un singur diamant, e o comoară întreagă!!!
Descoper-o!

2 răspunsuri

  1. manuela malita | Răspunde

    deci cu totii ar trebuie sa plecam de la premize ca
    1. pentru a te inalta trebuie mai intai sa sapi in adancime-cunoasterea de sine
    2.nu-ti dori sa fii altceva decat un derivat al aluatului din care esti plamadit-acceptare si scop realist
    3.daca ramai autentic nu exista practic limite in afirmarea ta -incredere,respect fata de sine,conduita identificata cu idealurile noastre

  2. O povestioara cu tilc:

    „- Vin la dumneata, invatatorule, pentru ca ma simt atat de mic, nebagat in seama, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Toti imi spun ca nu fac nici cat o ceapã degerata, ca sunt neindemanatic si batut in cap. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sã fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine? Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
    – Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
    Apoi, dupa o micã pauza adauga:
    – Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
    – Aaa…incantat sa va ajut – baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
    – Bine – incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand: – Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
    Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur, ca unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Doar un mosneag ii dodoni sfãtos, explicandu-i cat de scump este un ban de aur si cã nu poate sã obtinã un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept. Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
    – Imi pare rau – incepu el – dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
    – Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten ! – spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul !
    Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
    – Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
    – Cuuum, 58 de bani de aur ?!? – exclama naucit tanarul.
    – Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degrabã, nu-i pot oferi decat 58.
    Tanarul multumi si se intoarse degraba la invãtat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
    – Ia loc, te rog – ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
    Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
    – Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni – care nu se pricep – sa ne evalueze… ”

    Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au.
    Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi. „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: