Orasul Bucuriei

Un călugăr călătorea în căutarea Oraşului Bucuriei. La un moment dat, drumul se oprea într-o intersecţie din care porneau alte două drumuri.
Cei mai mulţi dintre călători, o luau pe drumul din stânga, îndrumaţi de nişte învăţaţi care stăteau în intersecţie, dar urmând şi tăbliţa ce indica acel drum ca Drumul Banilor.
Călugărul i-a întrebat pe învăţaţi:
-Acesta este drumul spre Oraşul Bucuriei? Văd că aproape toţi călătorii pornesc pe el!
Iar învăţaţii i-au răspuns:
-Acesta este drumul pe care poţi face câţi bani vrei. Şi banii aceştia îţi vor procura toată bucuria pe care ţi-o doreşti.
Călugărul a pornit pe acel drum şi după o vreme a văzut că pe marginile drumului, din ce în ce mai des, apăreau maşini lăsate în paragină. Din ce în ce mai multe, până când, dintr-un anumit punct, nici nu mai putea înainta.
S-a intors asadar in intersectie si s-a uitat cu atentie si pe celalalt drum, a carui tablita spunea Drumul Pasiunii, si pe care cativa oameni tocmai porneau.
L-a intrebat pe unul dintre acestia:
-Acesta este drumul spre Orasul Bucuriei?
-Nu stiu daca drumul acesta duce spre Orasul Bucuriei, a raspuns calatorul, dar pot sa-ti spun ca pe acest drum ma cheama inima. De ce nu vii mai bine cu mine impreuna pe acest drum si ne vom bucura de calatoria noastra si vom vedea si unde duce.
Calugarul s-a bucurat ca are cu cine calatori si a pornit pe acel drum. Si au mers impreuna, cale destul de lunga, si s-au bucurat de calatoria lor, pana cand au ajuns intr-un loc in care oamenii parca se invarteau pe loc, nehotarati incotro sa o apuce: sa continue drumul sau sa se intoarca. Dar unii dintre ei pareau ca stiu cu adevarat in ce directie vor sa mearga, si anume sa continue drumul.
Acesti oameni radiau pur si simplu. Fetele lor erau stralucitoare, ochii sclipitori , parca o flacara ardea in interiorul lor.
Calugarul a intrebat pe unul dintre acesti oameni, o femeie, mai precis, de ce toti stateau si incercau sa se hotarasca ce sa faca, si de ce, daca acest drum duce spre Orasul Bucuriei, nu alearga cu totii intr-acolo.
Cea intrebata a ras din suflet si i-a raspuns:
-Orasul Bucuriei este un mit!
Acum, calugarul nostru era complet confuz. Scopul sau suprem era sa gaseasca Orasul Bucuriei, si acum aceasta femeie ii spunea ca asa ceva nu exista.
-Dar cum poti fi atat de bucuroasa si fericita, intreba el din nou, daca nu ai fost in Orasul Bucuriei?
-Orasul Bucuriei nu este un loc, i-a raspuns femeia. Bucuria si fericirea apar spontan, oriunde si oricand, atunci cand calatoresti conectat la ceea ce iubesti si pretuiesti. Am strabatut acest drum de atatea ori si de fiecare data m-am umplut de bucuria pe care acest drum mi-a adus-o.
-Si cum as putea sa fac si eu acelasi lucru? intreba calugarul.
-Asta nu depinde decat de tine, ii raspunse femeia.
-Cum adica depinde doar de mine? intreba, tot mai nedumerit, calugarul.
Cu sclipiri de veselie in ochi, femeia i-a raspuns:
-Este nevoie de hotarare si determinare din partea celor care apuca pe Drumul Pasiunii.
-Dar noi suntem foarte hotarati! a raspuns calugarul si pentru companionul sau.
Femeia a zambit si a spus:
-Vom vedea asta.
Si apoi a continuat:
-Exista un secret care iti garanteaza ca vei ramane mereu pe Drumul Pasiunii si ca nu te vei rataci si vei fi ferit de orice amenintare. Cunoasterea acestui secret te va face sa experimentezi o bucurie fara de sfarsit.
-Grozav! au spus intr-un glas calugarul si tovarasul sau de drum.
-Pentru a depasi orice pericole ar putea sa apara in fata voastra pe Drumul Pasiunii, trebuie ca de fiecare data cand va aflati in fata unei alegeri, sa alegeti cu sufletul, in favoarea a ceea ce iubiti cu adevarat.
-Ok, minunat, raspunse calugarul. Cand pornim?
-Hai sa mergem putin impreuna, zise femeia, si sa vedem ce se intampla pe acest drum.
Si in timp ce mergeau, calugarul isi zari un vechi prieten. Il saluta, iar acesta raspunse:
-Probabil ca Providenta ne-a adus impreuna, in acest moment.
-Cum asa? intreba calugarul.
-Pentru ca tocmai derulez un proiect care ne va permite sa o luam pe Drumul Banilor pe o scurtatura, evitand in acest fel toate rablele care au blocat drumul. Iar eu cred ca esti cel mai potrivit sa conduci un asemenea proiect.
Calugarul si companionul sau au stat putin de vorba, din ce in ce mai entuziasmati de potentialul de castig al noului proiect, si erau gata sa porneasca pe un nou drum, cand, vazand-o pe femeia intalnita pe drum, tacand si privindu-i, o intreba:
-Fac ceea ce trebuie?
Ea zambi bland, si raspunse:
-Acest proiect te va face sa-ti traiesti pasiunile vietii tale mai deplin?
-Nu stiu, nu mi-e foarte clar care sunt acestea.
-Atunci, a clarifica acest aspect, ar fi un foarte bun punct de plecare.
Femeia l-a invatat pe calugar un mecanism simplu prin care acesta si-a clarificat obiectivele si pasiunile si apoi l-a intrebat din nou:
-Acest proiect te va face sa-ti traiesti pasiunile vietii tale mai deplin?
-Sunt sigur ca da, a raspuns calugarul, pentru ca voi face o gramada de bani, iar cu acestia, voi putea face orice doresc.
Femeia de pe Drumul Pasiunii a zambit atunci si i-a spus:
-Tocmai ai pus piciorul pe o mina ingropata pe drum. Aminteste-ti, Orasul Bucuriei nu este un loc, o destinatie, ci o calatorie. Intrebarea cheie este daca iti va face placere ceea ce faci, chiar daca nu produci bani de loc.
Calugarul a realizat atunci ca, chiar daca ar fi fost intr-adevar, cel mai bun manager pentru proiectul prietenului sau, nu asta era ceea ce inima sa il indemna sa faca. Astfel incat, ii multumi prietenului sau pentru propunere dar isi continua drumul alaturi de companionul sau si de femeia intalnita pe Drumul Pasiunii.
La un moment dat, se intalnira pe drum cu sora sa.
-Doamne, ce bine ca te-am intalnit, spuse aceasta.
-De ce? intreba calugarul.
– Mama noastra a fost diagnosticata cu cancer si doctorii au spus ca mai are doar 6 luni de trait.
Coplesit de tristete, calugarul se intoarse catre femeia cu care calatorea si o intreba:
-Cum as mai putea continua calatoria, cand mama mea e pe moarte?
Femeia ii raspunse cu blandete:
-Hai sa vedem daca te putem ajuta.
Femeia de pe Drumul Pasiunii il invata atunci o formula magica cu ajutorul careia calugarul indeparta toata tristetea care il coplesea.
-Vezi tu, ii spuse femeia, aceasta este o alta capcana amplasata pe Drumul Pasiunii. Indiferent cat de pasionat esti, viata pur si simplu isi urmeaza cursul. Cateodata pot apare situatii si circumstante in care sa fi coplesit, iar cand se intampla asta, traseul drumului nu mai este atat de clar si evident. Formula aceasta te va ajuta sa astepti pana cand drumul va fi din nou clar, astfel incat sa poti face o alegere corecta, in cunostinta de cauza.
Pasiunile tale sunt ca firimiturile de paine. Te vor conduce pana cand iti vei fi indeplinit scopul in viata. Pasiunile tale, lucrurile pe care le iubesti si pe care le apreciezi mai mult, se pot schimba in cursul vietii, dar daca vei alege mereu in favoarea lor, vei ramane mereu conectat cu bucuria vietii.
Calugarul privi de-a lungul drumului mai atent si fu cuprins de o mare bucurie: drumul aparea din nou foarte clar, si conducea acum direct spre casa mamei sale. O porni grabit la drum si astfel petrecu ultimele zile ale mamei sale, alaturi de aceasta.
Surpriza sa fu ca, la iesirea din casa, femeia si companionul sau de drum il asteptau.
-Esti ok acum?
-Da, raspunse calugarul, sunt ok si gata de drum. Am petrecut cea mai frumoasa, mai profunda si mai calda perioada de timp pe care am petrecut-o vreodata cu mama mea. Mi-a spus cat este de fericita ca am apucat pe Drumul Pasiunii. De asemenea, nu am stiut ca ea are bani pusi deoparte, astfel incat mi-a lasat suficienti bani cat sa-mi urmez pasiunile. Ma gandesc acum ca nu mi-ar fi fost de nici un folos sa fi apucat pe Drumul Banilor.
Femeia a zambit:
-Ceea ce pare a fi magie sau miracole, se intampla mereu pe Drumul Pasiunii. Este nevoie insa de timp pentru a-ti cladi increderea ca atunci cand vei pasi in necunoscut pe Drumul Pasiunii, intotdeauna va fi un pas bun. Ceea ce te-a impiedicat pana acum sa-ti urmezi pasiunile sunt gandurile tale, credintele tale, falsele idei.
Este acum momentul sa inveti sa nu-ti mai asculti gandurile, ci inima.
Calugarul si companionul sau au fost de-a dreptul uimiti de ceea ce s-a intamplat cand au reusit sa se dezbare de acele ganduri.
-Nu mi-am dat seama pana acum de cat de multe idei am luat de-a gata, si cum acestea m-au impiedicat sa-mi implinesc viata si sa-mi urmez pasiunile.
-Acesta e numai inceputul, dragul meu, a continuat femeia.
In lunile urmatoare, calugarul si companionul sau si-au continuat drumul si au depasit o multime de obstacole. Uneori, acestea nu erau foarte evidente, si atunci femeia le reamintea lucrurile deja invatate si instrumentele pe care le aveau acum la dispozitie pentru depasirea acestora.
De cate ori ramaneau descurajati, femeia ii intreba:
-Ce iubiti in viata?
Revenind mereu la lucrurile pe care le iubeau cu adevarat in viata, cei doi calatori erau din nou pregatiti sa faca fata calatoriei lor.
De cate ori drumul se bifurca sau erau pusi in fata unor alegeri dificile, femeia le amintea:
-Alegeti cu sufletul, in favoarea lucrurilor pe care le iubiti si in care credeti.
Apoi, intr-o zi, femeia s-a oprit si a spus:
-De aici inainte, o sa mergeti singuri.
-Dar de ce? Noua ne place sa calatorim cu tine! au raspuns intr-un glas cei doi.
-Si mie imi place sa calatoresc cu voi, si chiar as dori sa mentinem legatura, dar nu ati observat ca de o buna bucata de vreme, in calatoria noastra, voi conduceti?
Calugarul s-a scarpinat in cap si a raspuns:
-Cred ca ai dreptate, a fost atata bucurie de-a lungul drumului, incat nici nu mi-am dat seama.
-Asa-i, a raspuns femeia. Si pentru ca ati invatat cum sa calatoriti pe Drumul Bucuriei, de-acum nu mai aveti nevoie de mine. Va fi randul vostru sa-i calauziti pe altii de-a lungul acestui drum, ajutandu-i sa-i evite capcanele. O sa ne mai vedem oricum, undeva pe drum.
Cu asta, femeia i-a imbratisat pe rand apoi s-a facut nevazuta.

Acesta este sfarsitul calatoriei facute de calugarul nostru si companionul sau.
Dar ar putea fi inceputul calatoriei tale!

2 responses

  1. buna dimineata!

    O surpriza foarte frumoasa aceasta poveste. Multumesc pentru gandul care te-a facut sa o postezi si care aduce un raspuns atat de inspirat la framantarile noastre din rascrucile vietii.

  2. Atat de greu sa gasesti femeia care sa te invete care-i drumul cel bun. Mintea iti joaca uneori atatea feste ca fara calauza e greu sa sti ca ai ales calea cea buna.Adevarul este ca povestea aceasta te face sa te gandesti inca o data atunci cand pornesti la un drum , cand doresti sa realizezi ceva, daca e bine ceea ce ai hotarat sau nu.
    O concluzie e sigura femeia te calauzeste in viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: