Moare câte puţin…

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i”
în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să stălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează
sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile  „responsabile”.
Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă
şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi
cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.
Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că
„a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim…
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale
Dacă va fi să furi, fură o sărutare
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire
Dacă va fi să-ţi doreşti să fii fericit, doreşte-ţi asta în fiecare zi!
.


6 responses

  1. oricum murim cate putin cu fiecare clipa traita. conteaza cum murim si cum ne aparam sufletul(in fiecare clipa). El e singurul care conteaza.

    1. @ hair removal – los angeles
      @ maria:
      cum credeti ca ar fi viata si cum ar arata lumea daca ceea ce am simti, emotia care ne-ar inunda sufletul, ar fi aceea ca traim fiecare clipa, in loc de a muri cu fiecare clipa?
      oare cum ar fi daca ceea ce conteaza este cum traim, ce facem in fiecare clipa pentru a (ne) fi mai bine, noua si celor din jurul nostru?
      oare acea secunda a mortii este cea care da un sens vietilor noastre, sau fiecare secunda a vietii in care am facut ceva pentru noi sau pentru altii?
      nimeni nu spune ca e usor, chiar Pablo Neruda spune ca ” e un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira”. dar rezultatul acestui efort ar fi VIATA.
      cred ca sunt cateva intrebari asupra carora merita sa ne aplecam cu atentie.

      multumesc pentru vizita si pentru comentarii.

  2. oricum murim cate putin cu fiecare clipa traita. conteaza cum murim si cum ne aparam sufletul(in fiecare clipa). El e singurul care conteaza.
    +1

  3. „Cel ce moare înainte de-a muri, nu mai moare atunci când moare” (M.Eminescu)😉

  4. Fiecare secunda a vietii in care iti doresti sa fii fericit si faci ceva pentru asta inseamna cu adevarat viata,viata ta.Si fericirea….inseamna sa te infierbinti la soare daca tot vrei sa te infierbinti,sa-ti pierzi frica daca tot esti dispus sa pierzi ceva,sa plingi de bucurie daca lacrimle nu mai vor sa stea in tine….sa simti foame de iubire si sa nu te retii ,sa poftesti caci ea te face sa auzi muzica ingerilor…Si …nu mai ai cum sa mori cite putin pentru ca nu mai ai timp.Esti prea ocupat si prea fericit sa iti traiesti cu adevarat viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: