10 lucruri mai puţin cunoscute despre vise

Visele sunt o componentă a vieţii noastre despre care mai mult facem presupuneri, decât cunoaştem ceva cu certitudine. Ele există şi se desfăşoară, independent de voia noastră, uneori dupa tipare bine definite – incapacitatea de a fugi sau de a riposta, ori starea de imponderabilitate derivată din deplasarea cu o viteză uriaşă – alteori, haotice, aleatorii, premonitorii, înfricoşătoare sau euforice. Pe unele ni le explicăm ca urmări ale unor experienţe mai mult sau mai puţin marcante din timpul unei zile, în timp ce altora ne este imposibil să le identificăm sursa şi/sau să le asociem cu diferite simboluri. Ştiinţa interpretării onirice, al cărei părinte este celebrul medic neuropsihiatru Sigmund Freud, oferă, în unele situaţii, lămuriri satisfăcătoare. Totuşi, nu decodificarea simbolurilor ascunse ale viselor face obiectul de studiu al acestui material, ci trăsăturile pe care acestea le au, dintr-o perspectivă enciclopedică.

10. Şi orbii visează

Oamenii care orbesc după naştere văd, în continuare, imagini în visele lor. Cei care s-au născut fără darul vederii sunt privaţi de această dimensiune onirică, dar se bucură de vise la fel de „vii” ca toţi ceilalţi, limitate însă. Visele lor se desfăşoară în gama tuturor celorlalte simţuri: auz, miros, gust, atingere şi emoţie. Pentru un văzător este greu să îşi imagineze toate aceste lucruri în vis, dar nevoia de somn a creierului uman este atât de puternică, încât acesta poate angrena toate situaţiile şi mecanismele fizice posibile pentru a impune un repaus odihnitor şi eficient sistemului.

9. Uităm 90% din tot ce visăm

La cinci minute după ce un om se trezeşte, el a uitat deja jumătate din ce a visat. După zece minute, 90% din amintirea visului a dispărut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit într-o dimineaţă după un vis fabulos – indus, probabil, de opiu – şi a aşternut cu creionul pe hârtie descrierea „viziunii dintr-un vis”, în ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate poeme englezeşti: Kublai Khan. In timp ce scria, mai exact după cel de al 54-lea vers, a fost întrerupt de cineva. Coleridge s-a întors să îşi termine poemul, dar nu şi-a putut aminti restul visului. Poezia nu a mai fost niciodată completată. Cazuri similare mai există. De exemplu, Robert Louis Stevenson a scris povestea Doctorului Jeckyll şi a Domnului Hyde prin vis, iar Frankenstein, al lui Mary Shelley, a fost tot vlăstarul unei experienţe în somn.

8. Toată lumea visează

Orice fiinţă omenească visează (exceptând cazurile de tulburare psihologică gravă ), însă bărbaţii şi femeile visează diferit şi au reacţii fizice distincte. Bărbaţii tind să viseze mai mult despre alţi bărbaţi, în timp ce femeile visează în mod egal despre femei şi bărbaţi. Mai mult, atât bărbaţii, cât şi femeile, experimentează reacţii fizice de natură sexuală în timp ce visează, indiferent dacă visele au ori nu o tentă sexuală explicită; aproape zilnic, bărbaţii au erecţii, iar femeilor li se vascularizează mai puternic zona genitală.

7. Visele previn psihozele

Intr-un studiu recent asupra somnului, s-a constatat că subiecţii care erau treziţi la începutul fiecărui vis, dar cărora li se permitea, totuşi, opt ore de somn, au experimentat cu toţii dificultăţi de concentrare, iritabilitate, halucinaţii şi semne de psihoză, după numai trei zile de asemenea tratament. Atunci când, în sfârşit, li s-a permis un somn continuu şi neîntrerupt, cu vise, creierele subiecţilor au recuperat timpul pierdut ridicând simţitor procentul de somn în stare REM (Rapid Eye Movement sau Mişcarea Rapidă a Ochilor – etapa de somn în care visăm). Adică, au visat mult mai mult, pentru a ajuta la refacerea cerebrală.

6. Visăm numai despre ce cunoaştem

Visele noastre sunt adesea populate de străini care interpretează anumite roluri, bine definite, dar care, deşi poate e greu de crezut, nu sunt invenţii ale minţii noastre – acele figuri sunt figuri reale ale unor oameni reali, pe care i-am întâlnit pe parcursul vieţii, dar pe care este posibil să nu le mai recunoaştem şi de care nu ne mai amintim. Asasinul funest din cel mai recent coşmar poate fi individul care a pus benzina în rezervorul maşinii tatălui pe când noi eram doar nişte copii. Cu toţii am văzut sute de mii de chipuri în viaţa noastră, aşadar există o rezervă nesfârşită de personaje pe care creierele noastre să le utilizeze în timp ce visăm.

5. Nu toţi visează în culori

Reiese din unele studii, că nu mai puţin de 12% dintre oamenii văzători visează exclusiv în alb şi negru. Restul visează colorat. De asemenea, oamenii tind să aibe teme comune în visele lor, situaţii relaţionate cu şcoala sau serviciul, urmăriri, alergare îngreunată şi pe loc, experienţe sexuale, eşecuri, întârzieri, decesul unei persoane dragi, dinţi căzuţi, zbor, picarea unui examen sau un accident de maşină. Până acum, nu se ştie dacă impactul unui vis marcat de violenţă sau moarte poartă o încărcătură emoţională mai puternică în cazul unei persoane care visează color, decât în cazul uneia care visează alb-negru.

4. Visele nu sunt despre ceea ce par a fi

Atunci când visăm despre un anumit subiect, este posibil, ba chiar foarte probabil, ca visul să nu se refere tocmai la acel lucru. Visele comunică într-un limbaj simbolic şi codificat. Mintea noastră inconştientă, încearcă să compare visul cu altceva, similar. Aşadar, orice simbol ar alege visul, este foarte puţin probabil să fie vorba despre un simbol explicit, al chiar lucrului visat. Practic, aici intervine acea „interpretare a viselor”, de care se face vinovat Freud şi care asociază scenarii onirice precum pierderea dinţilor cu decesul cuiva apropiat, scăldatul în ape tulburi cu o boală ce se apropie, ori prezenţa unor animale cu nişte duşmani, mai mici sau mai mari, din viaţa reală.


3. Dependenţii care au renunţat la vicii au vise mai realistice

Oamenii care au fost mult timp fumători şi s-au lăsat de acest viciu, experimentează, se pare, vise mult mai vii decât ar avea în mod normal. In plus, Jurnalulul de Psihologie Anormală relatează: „In rândul a 293 de fumători abstinenţi, într-o perioadă cuprinsă între una şi patru săptămâni, 33% au declarat că au avut cel puţin un vis despre fumat. In majoritatea viselor, subiecţii s-au surprins fumând şi au resimţit puternice emoţii negative, precum panica şi vina. Visele despre fumat erau rezultatul scăderii nivelului de nicotină şi nu au fost experimentate de 97% dintre subiecţi atunci când fumau.” Apariţia viselor era relaţionată semnificativ cu durata abstinenţei. Aceste vise au fost încadrate ca fiind mai vii decât cele obişnuite şi erau la fel de comune ca majoritatea simptomelor renunţării la tutun.


2. Stimulii externi ne invadează visele

Se numeşte încorporare onirică şi reprezintă experienţa pe care majoritatea o avem, cel mai comun, atunci când un sunet din realitate se aude în vis şi este cumva asociat unui element din scenariul visat. Un exemplu asemănător este acela al situaţiei când ne este sete, frig sau avem o altă nevoie fiziologică, în realitate, iar mintea noastră încorporează această nevoie în vis. Un asemenea caz se poate transpune oniric visând cum bei un mare pahar cu apă, după care setea revine, bei iar, iar ciclul se repetă până când te trezeşti şi chiar bei un pahar cu apă. Acest concept este ilustrat în pictura lui Salvador Dali denumită „Vis provocat de zborul unei albine în jurul unei rodii, cu o secundă înainte de trezire”.

1. Suntem „paralizaţi” în timpul somnului

Fie că ne vine sau nu să credem, trupurile noastre sunt, virtual, paralizate în timpul somnului cu vise – cel mai probabil pentru a se preveni mişcarea lor în concordanţă cu ceea ce visăm. Potrivit unor studii, glandele endocrine secretă hormoni care ajută la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, care cauzează relaxarea şi, în cele din urmă, paralizia temporară a corpului. De asemenea, atunci când sforăim, nu visăm. Copiii mici nu visează despre ei înşişi până la vârsta de 3 ani. De la aceeaşi vârstă, micuţii au în mod tipic mai multe coşmaruri decât adulţii, până în jurul vârstei de 7-8 ani. De asemenea, dacă suntem treziţi în mijlocul unui vis, este mai probabil să ni-l amintim ceva mai bine decât am face-o dacă ne-am trezi după o întreagă noapte de somn.

Sursa: descopera.ro

.

3 responses

  1. Faptul ca visam numai despre ce cunoastem pune intr-o cu totul alta lumina indemnul :visati ,poate se implineste.E clar acum ca trebuie sa inlocuiesc verbul a visa cu… a dori.O fi mai corect asa? Imi vine greu sa-mi imaginez cum nevazatorii viseaza cu celelalte simturi si nici asta nu mi-ar fi trecut prin minte cum ca dependentii viseaza mai realist.Deci perioada in care m-am straduit sa ma las de fumat a fost perioada cea mai legata de realitate a viselor mele!Ma gindeam ca femeile si barbatii ar putea visa diferit dar nu am banuit din ce punct de vedere.Interesant pentru noi cei ce stim atit de putin despre vise dar tot scriem despre ele si le invocam.De fapt mai degraba ne exprimam dorinte….Cind ajungem sa le visam inseamna ca intr-un fel le-am experimentat,le-am trait.

  2. Ce diferente exista intre oamenii care viseaza in alb negru si cei care viseaza in culori?

  3. Eu visez atît de mult încît, mi se pare că mai trăiesc o viaţă-n vis. Mi le amintesc, dacă nu mă trezesc cu ele în gînd, pe parcursul zilei, dacă un amănunt cît de mic are legătură cu visul.
    O vreme am încercat să le interpretez, desigur în favoarea mea; acum cred că sunt doar expresia dorinţelor mele, sau jocurile subconştientului.
    Citisem mai sus că întotdeauna visezi doar ceea ce cunoşti… Cum se face că eu uneori vorbesc într-o limbă pe care n-o cunosc, dar sunt perfect conştientă de ceea ce spun?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: