Id, Ego şi Superego

.
O dramatizare interesantă şi în acelaşi timp explicită a modului în care coexistă în structura psihicului uman trei nivele diferite de exprimare a personalităţii, a relaţiilor dintre acestea şi a comportamentului rezultant. O dramatizare care face poate ceva mai comprehensibile explicaţiile teoretice care urmează.
.
***
Cea mai mare parte a oamenilor a auzit de Sigmund Freud, părintele psihanalizei.
O parte dintre aceştia cunosc şi modul în care Freud a structurat psihicul uman şi explicat apariţia şi derularea diverselor procese psihice. Noţiuni ca Id, Ego şi Superego sunt deja comune şi utilizate atât de profesioniştii în ştiinţele minţii umane cât şi de profesionişti aparţinând multor alte domenii de activitate. Atributele cu care Freud a investit aceste structuri ale psihicului uman au fost preluate, fie ad-litteram, fie în sens metaforic, şi distribuite către diverse alte subiecte ale preocupărilor umane.

.

Id-ul reprezintă un conglomerat de instincte, reflexe şi pulsiuni, expansive şi nereţinute, cu care se naşte orice fiinţă umană. Id-ul este slab ancorat în realitatea imediată, de care nici nu este conştient, şi ca atare nu ştie ce înseamnă posibil sau imposibil. In cadrul acestei structuri psihice, cea mai puternică pornire şi ca singurul obiectiv vizat este satisfacerea imediată a pulsiunilor. Id-ul este propriu şi pregnant manifestat la vârstele mici ale copilăriei. El se manifestă adesea „zgomotos”, solicitând imperios satisfacerea nevoilor resimţite de copil. Chiar şi după ajungerea la maturitate, Id-ul rămâne prezent ca structură psihică şi se manifestă în continuare, de această dată în relaţie şi continuă mediere şi modulare cu celelalte două structuri psihice care apar odată cu înaintarea în vârstă: Ego-ul şi Superego-ul.

.

Ego-ul este cea de-a doua structură psihică descrisă de Freud, care se dezvoltă ca rezultat al interacţiunii continue a Id-ului cu realitatea. Ego-ul începe să-şi da seama de ceea ce este posibil şi ceea ce nu este posibil. Este nivelul raţional al personalităţii umane, orientat către realitate. Ego-ul înţelege că ceilalţi oameni au şi ei propriile dorinţe şi nevoi, şi că un comportament egoist şi impulsiv poate avea efecte negative. Este de datoria Ego-ului să satisfacă cerinţele Id-ului, ţinând totodată cont şi de lumea înconjurătoare. Deşi Id-ul cere o gratificare imediată, o împlinire imediată a nevoilor sale, Ego-ul duce aceste dorinţe în direcţia cea mai profitabilă pentru individ. Este important de subliniat că cele două structuri ale personalităţii reprezentate de Id si Ego nu sunt în opoziţie, ci conlucrează către atingerea aceluiaşi scop, şi anume satisfacerea trebuinţelor şi instinctelor individului.

.

Superego-ul este ultima structură a psihicului uman, din punct de vedere al evoluţiei şi manifestării în timp, o achiziţie realizată pe îndelete şi formată în principal dintr-un sistem de norme, reguli şi valori. Nevoia de identificare cu părinţii a copilului îl determină pe acesta să adopte valorile şi credinţele lor, comportamentele acestora, regulile culturale şi religioase, în general tot ceea ce, copii fiind, învăţăm că „trebuie să…” sau „nu e voie să…” sau „asta se face aşa…”. Prin conţinutul său explicit dar şi implicit, Superego-ul se opune tendinţelor egocentrice ale Id-ului şi Ego-ului.

.

***

Ca atare, între Superego şi celelalte două nivele psihice se dezvoltă un conflict, suspectat de Freud că stă la baza celor mai multe probleme şi tulburări psihice.
Mulţi autori consideră că Superego-ul este acelaşi lucru cu conştientul, dat fiind faptul că diferenţiază binele de rău. Freud însă susţine că Superego-ul conţine două părţi, conştientul şi ego-ul ideal.
Conştientul poate fi exprimat prin metafora familiară a îngerului şi demonului, fiecare stând pe câte un umăr. Conştientul decide cursul acţiunilor care trebuie întreprinse, în timp ce Ego-ul ideal este o viziune ideală a propriei persoane.
Potrivit teoriei susţinute de Freud, un Superego puternic reuşeste să inhibe instinctele biologice ale Id-ului, pe când un Superego slab cedează în faţa acestora. Mai mult decât atât, nivelul de vinovăţie resimţit în cele două cazuri, va fi în consecinţă mai ridicat şi, respectiv, mai scăzut.
.
Un psihic echilibrat şi sănătos presupune în mod logic existenţa unui Ego puternic şi capabil să satisfacă nevoile Id-ului, dar şi inteligent, deoarece reuşeşte să facă aceasta fără să supere Superego-ul şi ţinând cont de realitatea din exterior.
.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: