Ai dreptul…

să exişti aşa cum eşti, indiferent de ceea ce gândesc alţii despre existenţa ta;
să ai propriile valori în viaţă, propriul sistem de credinţe;
să ai propriile nevoi în viaţă şi propriile obiective, indiferent dacă acestea seamănă sau nu cu ale altora, dacă se înscriu sau nu în “agenda publică”;
să-ţi construieşti viaţa în funcţie de valorile şi nevoile tale;
să-ţi trăieşti viaţa aşa cum vrei tu;
să iei propriile decizii în viaţă;
să fii diferit(ă);
să fii unic(ă);
să ai şi să exprimi opinii despre orice subiect;
să spui altora cum ai vrea să fii tratat(ă);
să spui NU;
să spui “Nu ştiu”;
să spui “Nu mă interesează”;
să spui “Nu înţeleg”;
să nu fii de acord cu alţii;
să iei decizii greşite;
să iei decizii care altora le par “ilogice”;
să faci greşeli;
să te răzgândeşti;
să ceri ajutor pentru rezolvarea problemelor tale;
să ai o părere bună despre tine, iubindu-ţi chiar şi imperfecţiunile;
să-ţi exprimi emoţiile şi sentimentele exact aşa cum le trăieşti;
să ai relaţii de calitate, în cadrul cărora să te simţi împlinit(ă);
să schimbi acele lucruri din viaţa ta care nu mai corespund nevoilor tale, sau care umbresc bucuria vieţii;
să dai fără să primeşti;
să primeşti fără să fi dat;
să spui DA;
să spui “Vreau”;
să fii şi să te simţi tu însuţi/însăţi, exact aşa cum eşti şi cum vrei să fii.

 .

Toate acestea sunt drepturi cu care te naşti. De-a lungul vieţii tale, familia, oamenii cu care interacţionezi, societatea în general, ţi le va enunţa pe unele, ţi le va ascunde pe altele, sau va încerca să te împiedice să le exerciţi. Şi vor face toate acestea nu din motive care te vizează pe tine, ci din motive care îi privesc direct pe ei: îşi caută propriul echilibru şi confort în vieţile lor, neînţelegând că acestea depind doar de ei înşişi. Şi atunci pornesc într-o iluzorie cruciadă de schimbare a lumii şi a celorlalţi, doar pentru ca ei să se simtă bine. Undeva pe drum, unii înţeleg că au pornit într-o direcţie greşită şi îşi reîntorc privirile asupra lor. Alţii, continuând să nu înţeleagă, duc mai departe propria luptă cu morile de vânt.
Nu pierde timpul cu ei. Ceea ce se întâmplă în vieţile lor este propria lor responsabilitate, rezultatul propriilor lor decizii şi al capacităţii lor de a înţelege lumea şi viaţa.

 .

Drepturile tale sunt intangibile şi coexistă cu ale lor.
Dar drepturile tale (ca şi ale lor, dealtfel) vin ambalate frumos şi etichetate sub semnul propriei tale responsabilităţi:
AI DREPTUL SĂ-ŢI EXERCIŢI SAU NU ACESTE DREPTURI.

 .

.
.
Indiferent de alegerea ta, ştii acum că viaţa ta va fi expresia alegerilor tale.
 

.

.

. .

7 răspunsuri

  1. Buna diminiata Radu multumesc *

  2. Numai ca statul ma impiedica sa-mi exercit multe dintre aceste drepturi. Asa ca viata nu este intotdeauna expresia alegerilor cuiva.

    1. interesant articolul… ne construim viata pas cu pas prin alegerile facute si puterea de a refuza sa alegem ceea ce nu corespunde dorintelor noastre…

  3. Ce se intampla cand unul sau mai multe drepturi nu poti sa ti le execiti?Cand ceri aceste drepturi si cei de langa tine nu ti le acorda…

  4. Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.

  5. Asa e, avem dreptul de a spune toate astea.Doar ca uneori, din prea multa iubire, nu putem spune „nu” si „nu ma intereseaza” pentru ca avem impresia ca daca spunem asta, s-ar prabusi universul cuiva…

  6. Bună, Alina
    Este puţin probabil că atunci când evităm să spunem „NU” sau „nu mă interesează” o facem din prea multă iubire.
    Dacă vom sta şi vom analiza motivaţia şi geneze unei astfel de atitudini, vom descoperi că e vorba de un comportament de evitare din partea noastră. Şi ce anume crezi că evităm? Ceva de care ne este teamă!
    Evităm să ne exprimăm pe noi înşine, dorinţele sau nevoile noastre, de teamă că dacă am face-o, consecinţele acelui NU sau NU MĂ INTERESEAZĂ ar fi negative pentru noi.
    Ceea ce m-aş bucura să înţelegi este că această evitare nu înseamnă nicidecum „prea multă iubire” şi nici nu îl protejăm pe partener. Ne protejăm pe noi înşine şi eventual protejăm li relaţia, aşa cum este ea la momentul prezent, de ceva ce ar putea să ne ameninţe sau ceva ce ne imaginăm că ar putea distruge relaţia.
    Protecţia şi atitudinea de a proteja sunt întotdeauna generate de o ameninţare, reală sau imaginară, percepută de noi.
    Fă un exerciţiu de imaginaţie:
    reconstruieşte în minte scena ultimei dăţi când ai evitat să spui NU; imaginează-te apoi spunând acel NU refuzat iniţial.
    Ce îţi imaginezi că s-ar putea întâmpla? De ce? Dar după aceea? De ce?…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: