Principiul 100/0

O mare parte a nefericirilor pe care le trăim de-a lungul vieţii provin din interiorul relaţiilor noastre. Din felul în care acestea evoluează sau involuează. Din felul în care reuşim sau nu să înţelegem ce se întâmplă, cu noi sau cu partenerii noştri, sau de ce se întâmplă aşa.
Probabil că nu de puţine ori aţi auzit vreun prieten sau vreo cunoştinţă plângându-se de stadiul relaţiei în care se află şi spunând, cumva disperat(ă) că „a încercat tot ce se poate încerca, dar relaţia nu mai merge”.
Ei bine, poate că nu a încercat totul…
Şi spunând asta nu am să fac o pledoarie „pro domo”, indicând şi susţinând intrarea într-o terapie de cuplu sau de familie (deşi acest demers este adesea încununat de succes) ci am să explic o metodă, o cale de salvare a unei relaţii, care nu necesită cunoştinţe de specialitate, care poate fi aplicată de oricine atunci când ajunge într-o astfel de situaţie.

 .

Principiul 100/0
Ce înseamnă asta?
Înseamnă să-ţi asumi întreaga responsabilitate (100%) pentru tot ceea ce se întâmplă în cadrul relaţiei, fără a aştepta nimic (0%) în schimbul acestui comportament al tău.
Ok, veţi putea spune pe bună dreptate, de ce mi-aş asuma doar eu întreaga responsabilitate a relaţiei, mai ales în condiţiile în care ştiu că eu nu am greşit cu nimic?
Răspunsul e simplu: pentru că-ţi pasă şi pentru că vrei să o salvezi.
Şi pentru că a spune că nu ai greşit cu nimic, este un adevăr absolut doar în realitatea ta. Nu ştii dacă sună la fel în realitatea partenerului tău.
Aplicarea acestui principiu nu pare a fi un mod natural, obişnuit de acţiune pentru cei mai mulţi dintre noi. Şi nici nu este. Este o metodă paradoxală, a cărei eficienţă se bazează tocmai pe acest caracter al său. Iar pentru a obţine succesul este nevoie de o profundă determinare, hotărâre şi autodisciplină în respectarea condiţiilor asumate (să dai 100% din tine) şi de o la fel de profundă preocupare pentru viitorul respectivei relaţii.
Este o metodă aplicabilă acelor relaţii care ne interesează în cel mai înalt grad şi a căror destrămare ne-ar afecta profund vieţile. Şi atunci, pentru a evita aceste consecinţe nefericite şi dureroase, pentru a evita posibile sentimente de vinovăţie ulterioară, de ce nu am încerca-o?
Pasul 1 – determină ce anume ai putea face pentru a menţine funcţionalitatea relaţiei, pentru a evita destrămarea ei. Orice lucru poate fi valoros în această evaluare. Chiar dacă este vorba despre ceva ce ai mai făcut, dar ai renunţat la a mai face pentru că ţi s-a părut că nu aduce îmbunătăţirile aşteptate. Stabileşte-ţi o perioadă de timp pe care crezi că poţi şi în acelaşi timp merită să o dedici deplin salvării relaţiei.
Pasul 2 – fă, acţionează! Aplică tot ceea ce ţi-a rezultat din evaluarea făcută mai înainte. Dă tot ce poţi! Nu aştepta nimic în schimb. Nu-ţi formula aşteptări ca eforturile tale să fie urmate de vreun efect, şi şterge „cu buretele” orice aşteptare ce apare pe parcurs.
Pasul 3 – nu lăsa nimic din ceea ce se întâmplă în jurul tău sau din ceea ce spun oamenii din jurul tău (inclusiv partenerul sau partenera de relaţie) să te afecteze în vreun fel sau să-ţi diminueze eforturile în ceea ce faci.
Pasul 4 – persistă cu lucrurile bune pe care le faci în cadrul relaţiei, cu bunătatea şi disponibilitatea ta. Rezistă! Uneori ne dăm bătuţi prea devreme, mai ales când „celălalt” nu răspunde aşa cum ne aşteptăm. Aminteşte-ţi că tu nu aştepţi nimic în schimb!

 .

Uneori, de regulă în puţine situaţii, relaţia rămâne conflictuală şi problematică, în ciuda celor 100% de dăruire şi determinare din partea ta. Dacă se întâmplă astfel, probabil că va trebui să eviţi atitudinea de „eu ştiu tot” şi să o adopţi pe cea de „vreau să învăţ”. Evită atitudini şi gânduri precum „asta nu mai merge…”, „eu am dreptate şi tu nu…”, „eu ştiu iar tu nu…”, „o să te învăţ…”, „asta este…” sau altele de acest fel. Adoptă şi foloseşte mai bine atitudinea celui care vrea să înveţe din ceea ce se întâmplă: „aş vrea să înţeleg ceea ce se întâmplă…”, „este posibil să fi făcut greşeli…”, „mă întreb dacă este ceva ce am putea învăţa din toată situaţia asta…”, „mă întreb dacă…”, etc. Cu alte cuvinte, este mai înţelept şi mai util să fii curios(curioasă) decât furios (furioasă).
Ceea ce cu siguranţă nu vei simţi într-o astfel de situaţie, este sentimentul de vină: pentru că, cu adevărat şi pe deplin ai dat totul şi ai făcut totul pentru relaţia ta.
.
Paradoxul
In cele mai multe situaţii însă, ai să fii uimit(ă) de ceea ce se întâmplă: când îţi asumi în mod autentic întreaga responsabilitate pentru relaţie, ai să observi cum şi celălalt, partenerul sau partenera ta, începe să-şi asume tot mai mult din efortul de reparare a acesteia. Pe cale de consecinţă, o relaţie începută ca 100/0 se transformă în timp, putând deveni în final o relaţie de aproape 100/100.
Iar când se întâmplă aşa ceva, fi sigur(ă) că în interiorul ambilor parteneri s-au întâmplat transformări serioase. Că ceva s-a mişcat, că s-a produs un declic care a deturnat relaţia din drumul ei spre destrămare.

 .

Aşadar, ce şi cât eşti dispus(ă) să faci pentru relaţia ta?

.

One response

  1. Viorel Grecu | Răspunde

    Un articol destul de interesant !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: