Omul schimbării

Omenirea, atât ca specie cât şi prin fiecare individ în parte, trece printr-o tranziţie majoră în acest moment. Acest lucru duce la multiple schimbări, individuale sau colective, atât în planul fizic, cât şi în cel emoţional şi în cel spiritual.
Deseori, atunci când trecem prin aceste schimbări, ne putem simţi confuzi, rătăciţi, pierduţi în acel vid dintre „ceea ce a fost” şi „ceea ce urmează”. Chiar dacă ne simţim în acest fel, nu ar trebui să devenim disperaţi. Am putea în schimb să conştientizăm că sentimentul de rătăcire, de confuzie, provine din confruntarea directă şi abruptă cu necunoscutul. Tocmai ieşim din ceva ce cunoaştem şi suntem pe cale să intrăm sau să creăm ceva nou. Dar cum spuneam, nu ar trebui să disperăm. Nimeni nu cunoaşte dinainte ce urmează să fie.
Ei bine, în aceste etape de tranziţie se întâmplă cu regularitate ceva ce vine în ajutorul nostru, facilitând trecerea, schimbarea prin care tocmai lunecăm în derivă: apare o persoană aparte. Şi această persoană aparte vine spre a îndeplini, de regulă, acest unic rol al său în viaţa noastră: să ne ghideze în perioada de tranziţie de la o stare la alta, în mutarea dintr-un loc în altul.Atât. Apoi pleacă.De obicei, această persoană nu rămâne în viaţa noastră, nici definitiv, şi nici măcar pe termen lung, neajungând să facă parte din proiecţiile şi fanteziile pe care le-am putea creea despre ea. Doar îşi îndeplineşte menirea de a ne ajuta să mergem mai departe în spaţiu şi în noi.

Am putea numi această persoană specială, omul schimbării.

Dar cine este această persoană, cine este omul schimbării?

Poate fi un prieten sau iubit,  poate fi un fost coleg sau o cunoştinţă mai veche dar nu foarte apropiată, răsărită parcă din neant în drumul vieţii noastre. Uneori poate fi o persoană necunoscută până atunci, un „total stranger” a cărui apariţie providenţială pare să reaşeze din nou punctele cardinale ale tranziţiei noastre la locurile lor.

.

Hello!

Tocmai ai făcut cunoştinţă cu omul schimbării prin care treci.

Această persoană este cineva pe care tu l-ai atras (sau ai atras-o) în viaţa ta, prin gândurile tale, prin tot ceea ce ai emis în timpul chinuitoarelor căutări ale direcţiei, sensului şi finalităţii schimbării tale. Ai atras-o ca să te ajute să găseşti aceste repere şi apoi să le urmezi. Să le urmezi tu! Nu el sau ea.

In acest moment apare o etapă şi o stare aparte, deopotrivă stranie şi delicată. Poţi simţi sentimentul că tocmai ai atras în viaţa ta ceea ce foarte mulţi oameni numesc sufletul pereche.

Unii folosesc acest termen acordându-i un sens romantic, pentru a desemna o persoană alături de care le-ar plăcea să trăiască încă mulţi ani de acum înainte, poate toată viaţa.

Alţii folosesc acest termen într-un sens metafizic, pentru a desemna acel suflet cu care îşi imaginează că împărtăşesc puternice legături karmice, care transced timpului şi vieţilor succesive, şi care se reîntâlnesc periodic tocmai pentru a se ajuta şi sprijini reciproc în depăşirea obstacolelor şi greutăţilor întâmpinate în parcurgerea acestor meandre nesfârşite ale vieţii. Nu doresc să comentez acum asupra acestor considerente, din cel puţin două motive. Intâi că nimeni, şi ca atare nici eu, nu ţi le poate confirma sau infirma. Apoi, pentru că oricum, convingerile mele nu au nici o relevanţă pentru viaţa ta, singura lor valabilitate fiind în interiorul vieţii mele. Şi-apoi, cu ce drept aş putea chiar şi doar încerca să-ţi insuflu lucruri în care eu aş putea să cred sau să demolez lucruri în care tu ai putea să crezi?

Ceea ce vreau să-ţi subliniez este faptul că şi într-o situaţie şi în alta, convingerea se formează în mintea ta într-un moment în care eşti confuz(ă). Nu uita că până ieri, când ai cunoscut omul schimbării din viaţa ta, nu ştiai nici măcar încotro te vei îndrepta azi. Cu alte cuvinte, lasă lucrurile să evolueze şi amână puţin momentul concluziilor.

Iar atunci când o vei face, fă-o cu precauţie, pentru a evita fixarea unor aşteptări ce nu se vor împlini, pentru a evita să te simţi rănit(ă).

Incearcă să înţelegi rolul acelei persoane în viaţa ta şi să-l accepţi. Acea persoană îşi trăieşte propria viaţă, indiferent şi independent de rolul şi de karma pe care tu i le atribui în convingerile tale. Îşi îndeplineşte rolul faţă de tine, apoi pleacă.

Prezenţa sa în viaţa ta şi/sau asocierea episodică cu tine nu are nici o legătură cu dragostea aşa cum o percepem în general. Prezenţa sa are de-a face cu „trezirea” şi deschiderea ta spre o realitate mai mare, o realitate „de deasupra” a ceea ce ai văzut până acum. Şi face acest lucru, apoi pleacă.

Uneori pleacă pentru a-ţi oferi timp pentru ca sufletul tău să se vindece de toate acele probleme care au făcut necesară schimbarea din viaţa ta.

Uneori, poate că da, între tine şi omul schimbării se leagă o relaţie. Cel mai bun lucru pe care ai putea să-l faci în legătură cu aceasta este să o laşi să evolueze de la sine. Nu ai de ce să forţezi lucrurile în nici un fel. De altfel, dacă ai face-o, practic ţi-ai contrazice propriile convingeri: dacă el este destinat să fie în viaţa ta, dacă el este sufletul tău pereche într-o viziune romantică, va fi acolo, lângă tine, indiferent de circumstanţe, chiar dacă nu întotdeauna în rolul pe care tu i-l atribui. Iar dacă nu este aşa, el sau ea nu vor fi acolo, lângă tine, indiferent cât de mult îţi doreşti sau forţezi lucrurile.

Lucrurile funcţionează şi în această situaţie ca în orice relaţie: fie amândoi îşi doresc relaţia, fie relaţia nu există.

Revenind la paradigma schimbării, recapitulez pe scurt: în vieţile noastre apar circumstanţe şi condiţii ce determină necesitatea unei schimbări. Gândurile, emoţiile şi nevoile noastre determină, graţie faimoasei legi a atracţiei, apariţia unei persoane cu un rol important în realizarea schimbării. Această persoană are rol de orientare sau chiar de ghidare a direcţiei şi sensului schimbării, şi uneori, creează un cap de pod menit să favorizeze implementarea şi susţinerea schimbării. Un cap de pod pe cuprinsul căruia să învăţăm să acceptăm şi să permanentizăm absenţa a ceea ce am scos din vieţile noastre, un cap de pod în cuprinsul căruia să ne identificăm nevoile încă neconştientizate, să identificăm ceea ce dorim să aducem şi să păstrăm de acum înainte în viaţă.

După ce se întâmplă toate aceste lucruri, rolul determinant al omului schimbării se termină. Ne-a orientat, ne-a îndrumat sau ne-a ghidat… şi gata. Această persoană pleacă. Sau cel puţin, e liberă să plece .

Fireşte că în această perioadă a schimbării, o mare parte din interesul, respectul sau afecţiunea noastră este direcţionată faţă de această persoană. O investim cu tot ce este mai bun în noi şi cu tot ceea ce ne dorim. Pe toate le vedem în ea, rezultat al proiecţiilor noastre. Este ceea ce în psihanaliză poartă denumirea de transfer. Iar dacă acest transfer este motorul schimbării, în final el devine frâna desprinderii.

Ca să mă fac şi mai bine înţeles, o să apelez la o metaforă uşor exagerată dar care exprimă pregnant sensul cuvintelor mele.

Pentru a lansa o rachetă ai nevoie de o rampă. Aceasta îi asigură rachetei orientarea în direcţia dorită, îi oferă înclinaţia necesară, îi asigură impulsul iniţial, startul, precum şi parcurgerea ghidată a primilor metri. Odată ajunsă la capătul rampei, racheta se lansează şi devine autonomă faţă de rampă.

Ei bine, ce s-ar întâmpla dacă racheta nu mai „vrea” să se desprindă de rampă? La ce bun toate cele de mai sus?

Desprinderea de omul schimbării prin care treci înseamnă mai mult decât semnalul că aceasta s-a terminat. Inseamnă că ai înţeles că fiecare dintre noi suntem pe cont propriu în evoluţia noastră interioară.

Inseamnă că ai înţeles că însuşi sensul schimbărilor pe care alegem (sau nu) să le operăm în vieţile noastre, este reprezentat de propria evoluţie interioară.

Dacă simţi că o schimbare este fie necesară, fie pe cale să se petreacă în viaţa ta, priveşte spre omul schimbării care nu va întârzia să apară, pentru că gândurile tale îl cheamă deja. El poate „bate la uşă” oricând. Trebuie doar să fii acolo şi să deschizi.

Bucură-te de tot ceea ce trăieşti alături de această persoană, de tot ceea ce înveţi, de tot timpul pe care îl petreceţi împreună. Nu uita nici o clipă că sensul schimbării este construcţia unui nou „eu” al tău, este dezvoltarea ta, că finalitatea acesteia este ca tu să ieşi din schimbare autonom(ă) şi nu dependent(ă), stăpân(ă) pe propria viaţă şi evoluţie ulterioară.

Preţuieşte tot ceea ce împarţi sau împărtăşeşti cu omul schimbării prin care treci.

Apoi fii gata să mergi mai departe!

.
 

7 responses

  1. Daaaa! E binevenit articolul tau, Radu, si corespunde foarte bine cu ceea ce traim! Felicitari pentru idee si realizare!

    Iti doresc o toamna frumoasa si rodnica!( soarele e inclus oricum,🙂 )

  2. Am avut o relatie de cinci luni cu omul schimbarii si desi m-am implicat foarte mult si am fost foarte indragostita am stiut mereu ca nu va dura. Dar datorita lui am inceput sa fac schimbari majore in viata mea, nu pentru ca el ar fi sugerat asta, ci pentru ca asa simteam, parca ma inspira catre aceste schimbari benefice. E un om pe care il admir enorm. Mi-a redat increderea in mine, pasiunea si dragostea de viata. Cand l-am cunoscut eram blazata, nu aveam incredere in mine si in alegerile mele. Ma bucur ca am avut sansa acestei intalniri minunate!

    1. Iţi mulţumesc, Roxana, că ai împărtăşit aici această experienţă a ta. Mie mi se pare extraordinar ceea ce ai scris.

  3. Roxana, ma bucur ca ne-ai facut partasi la povestea ta si mai ales ma bucur pentru experienta frumoasa pe care ai trait-o.Marturisesc ca atunci cand am citit paragraful din articol cu „prezenta sa in viata ta nu are nicio legatura cu dragostea”, prima mea reactie a fost „De unde stiti?” si uite ca tu ne-ai confirmat ca, uneori, chiar are.Omul schimbarii este, de obicei, o persoana sensibila, calda, vizionara, cu un caracter nobil.Asa ca este normal ca si tu, la randul tau, sa ai sentimente nobile pentru acest om care te insoteste, cu rabdare si intelegere, pe drumul schimbarii.
    Singurul aspect asupra caruia as vrea sa comentez este acela de timing.Adica, daca intr-adevar ajungi sa te indragostesti de acel om, cel mai indicat este ca el sa te astepte pana cand schimbarea ta se incheie.Tocmai pentru ca persoana care se indragosteste de el sa fie varianta ta puternica, sigura pe ea, care stie ce vrea, nu cea vulnerabila, nesigura, pentru ca in aceasta ultima varianta as pune la indoiala autenticitatea sentimentelor tale.Poate asta sa fie explicatia atunci cand legaturile de acest fel nu dureaza?
    N-as vrea totusi sa ma hazardez in afirmatii.Ca o romantica incurabila ce sunt, am mereu o strangere de inima cand aud ca dragostea se pierde.Nu pot decat sa ma bucur pentru ca tu simti ca n-ai pierdut, ci ai castigat…

    1. Buna Alina,
      Ma bucur ca ai citit comentariul meu. Intalnirea mea cu acea persoana a avut un efect puternic asupra mea. Sigur ca nu ma pot raporta decat la experienta mea. Nu stiu ce am insemnat eu pentru el si poate ca nu voi sti niciodata.Parea insa ca trece si el printr-o experienta deosebita.Am fost foarte indragostiti unul de celalalt si relatia a evoluat foarte repede. De fapt, lucrul interesant este ca inca din primele zile in care ne-am cunoscut am avut cu el un sentiment profund de familiaritate pe care nu l-am mai avut cu nimeni. Parca ne cunosteam de o viata.Nu a existat nici o perioada propriu-zisa de adaptare a unuia cu celalalt, eram foarte potriviti in multe privinte. Legatura cu el mi-a produs emotii puternice pe care le mai simt si acum cand ma gandesc la el.
      Legat de schimbarea pe care a vestit-o el, inainte sa il cunosc eram interiorizata, inactiva, lancezeam. Dupa ce l-am cunoscut si l-am indragit atat de tare m-am mobilizat cu toate energiile mele pentru a fi cat mai „buna” in toate privintele, am devenit mai exigenta cu mine. Dupa despartire am inceput sa ies, sa cunosc oameni noi, sa lucrez cu mai multa daruire. A trecut un an de la despartirea noastra si m-am schimbat atat de mult incat vad foarte putine asemanari intre cum eram inainte si cum sunt acum. Viata mea are cu totul alta dimensiune. Sunt sigura pe mine acum, si nu mai fusesem de ani de zile, dar datorita lui am devenit. Avea atat de multa incredere in mine si ma incuraja atat de mult incat mi-a transmis toata energia lui pozitiva. Pentru toate lucrurile acestea ii sunt recunoscatoare. Ce dar poate fi mai frumos decat acesta?
      Simt ca acest om a fost un dar minunat in viata mea si mereu cand ma gandesc la el imi da putere sa lupt in continuare atunci cand intampin greutati.
      Nu stiu daca ne vom mai intalni vreodata (el nici nu e roman, nici nu locuieste in Romania, deci sansele sunt minime) dar mi-as dori sa am alaturi un om ca el. Am reusit sa depasesc momentul despartirii cu credinta ca nimic nu se intampla fara un scop si gandind ca Dumnezeu are cai pe care noi nu le putem banui.
      Poate ca explicatia legata de timing e adevarata, mi-as dori sa fie. Dar daca nu avem o evolutie comuna, accept acest lucru. In mod sigur nu il voi uita niciodata.

  4. Buna, Roxana.
    Si eu ma bucur ca am citit comentariul tau.In timp ce il citeam, mi-am adus aminte de un curs cu tematica spirituala la care am participat. Intr-o pauza, lectorul cursului mi-a spus: „Stii, Alina, privindu-i pe cei din sala, aveam impresia ca sunt niste salcii plangatoare, dar cand am ajuns la tine, pareai o floare care isi desfacea petalele cu fiecare cuvant pe care-l rosteam”.Asa te vad si pe tine in relatia de care ai povestit.Cu fiecare cuvant sau gest de-al lui, iti desfaceai cate o petala.
    Cat despre ce ai insemnat tu pentru el, ti-as spune ca legea atractiei e universala, ceea ce insemana ca si oamenii schimbarii intra sub incidenta ei. Probabil ti s-a intamplat ca, raspunzand cuiva la o intrebare, sa-ti dai seama ca, de fapt iti raspunzi tie insati. La fel functioneaza si pentru ei, in sensul ca isi atrag intrebarile potrivite din partea oamenilor potriviti pentru ca ei sa-si extraga din ele propria experienta.Si el a evoluat odata cu tine, fii convinsa de asta. Daca experienta voastra comuna nu s-a incheiat, in mod sigur va veti mai intalni. Dar si daca asta nu se va intampla in dimensiunea fizica, el va exista mereu in tine, din simplul motiv ca intalnirea cu el te-a facut sa fii persoana care esti acum.
    Eu iti doresc ca, indiferent ce se va intampla pe viitor, tot ceea ce ti-a daruit el sa ramana nealterat in fiinta ta. Si iti mai doresc ca floarea sufletului tau sa primeasca toate petalele de care are nevoie pentru a se simti implinit.

  5. mihaela,2013
    ma bucur ca dupa doi ani citesc aceste minunate lucruri…..tot atunci am intalnit si eu omul schimbarii si am simtit aceleasi lucruri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: