Azi e o zi foarte bună

.
Din ce în ce mai mulţi oameni afirmă tot mai des, cu orice ocazie care se pretează unui astfel de subiect, că „gândurile tale determină calitatea vieţii pe care o trăieşti”.
Poate că şi tu îţi spui adesea acest lucru, poate că şi tu repeţi adesea aceste cuvinte, ca pe o mantră care îţi va aduce schimbarea… care nu mai vine!
De ce oare crezi că schimbarea nu se produce?
De ce întârzie ea?
Pe lângă aceste întrebări, ţi-aş mai formula eu câteva:
Dacă cineva ar crede, chiar ar crede cu adevărat în sensul acestor cuvinte generoase, „gândurile tale îţi determină calitatea vieţii pe care o trăieşti”, ar crede în ele total şi profund…
… ar continua să facă zilnic aceleaşi lucruri?
… ar trăi mereu şi mereu acelaşi tip de viaţă?
… ar sta mereu cu ochii pironiţi spre viitor aşteptând să vină un miracol care să-i schimbe viaţa?
.
.
Răspunsurile tale ţi-ar putea spune cu precizie CÂND va apare schimbarea pe care o doreşti.
.
.

6 răspunsuri

  1. De ce nu se produce schimbarea? Poate pentru ca multi dintre noi percep schimbarea ca pe „calea cea grea”, ca un fel de dieta pe care va trebui sa o respecti toata viata, odata ce ai inceput-o.Poate ca vinovata e si teama ancestrala de necunoscut a omului, pentru ca nu stii niciodata ce poate aduce cu sine acea schimbare.Daca dintr-o iarba ca oricare alta vei deveni dintr-o data o floare delicata cu petale albastre, pe care ceilalti vor fi tentati sa le rupa, invidiosi pe frumusetea lor?
    Cat despre celelalte intrebari, eu as spune ca nu sunt atat de relevante lucrurile pe care le faci, ci modul in care le faci.Poti gati o mancare de zeci de ori, dar e suficient sa pui o data ingredientul secret „iubire” ca sa ii schimbe gustul complet..Si nu, nu cred ca e gresit sa astepti din cand cate un miracol.Poate chiar acel miracol poate declansa schimbarea ta, pentru ca in sfarsit sa poti spune „Azi e prima zi din restul vietii mele”.

  2. Frumos articol, bune intrebari.Dar ce este de facut cand ti-ai pus de multe vreme aceste intrebari si doresti sa faci ceva. Simti ca trebuie sa faci ceva, iti doresti schimbarea din tot sufletul. Insa nu stii ce anume sa faci sau cum sa incepi . Sau, cand doresti sa incerci, iti dai seama ca pur si simplu nu se poate. Ceva te tine pe loc: un copil, un handicap, nepriceperea, lipsa oportunitatilor. Sunt doar cateva exemple. Chiar acum cateva seri am vazut un film cu Julia Roberts, ” Mananca, roaga-te, iubeste”. Femeia pe care o interpreta isi dorea o schimbare. Si a obtinut-o. S-a luat si s-a dus in lume . Dar a facut asta pentru ca putea sa o faca. Avea si bani, nu era legata de nimic. Ce se intampla cu oamenii obisnuiti?

  3. In primul rând, vă mulţumesc pentru vizită.
    Apoi…
    Atunci când m-am referit la schimbare, am înţeles prin acest cuvânt o destinaţie dorită, o stare la care doresc să ajung, un Eu care doresc să devin. Nu m-am gândit nici o clipă la o schimbare aleatoare, la o alunecare necontrolată spre ceva ce nu ştiu, spre o destinaţie necunoscută. Cu alte cuvinte m-am referit la schimbarea voluntară, dorită şi orientată clar spre ceva.
    A mă lăsa să alunec pur şi simplu spre a deveni orice mă va face viaţa să devin… deşi urmează unei derive, este şi asta o schimbare, pentru că la sfârşitul parcursului nu mai eşti acelaşi, nu te mai afli în aceeaşi stare. Dar lăsându-te în voia a tot ceea ce-ţi este exterior ţie, poţi deveni foarte uşor ceva ce nu ţi-ai dorit. Poate nu ceva negativ, doar că nu ţi-ai dorit.
    Ideea articolului a pornit de la sintagma, larg răspândită, că „gândurile tale îţi determină viaţa”. Apoi, oameni inteligenţi şi pătrunzători au explicat cum se întâmplă aceasta, rezultând faimoasa „Lege a atracţiei” – atragi în viaţa ta ceea ce gândeşti, emoţiile, sentimentele, evenimentele şi oamenii cu care gândurile tale rezonează.
    Foarte multă lume acceptă existenţa şi acţiunea acestei legi a atracţiei, însă pentru unii ea pare să nu funcţioneze. In pofida gândurilor lor pozitive, în vieţile lor nu se întâmplă la fel.
    Dacă pornim de la ideea că Legea Atracţiei funcţionează, singura explicaţie este aceea că aceşti oameni „nu cred” în gândurile lor pozitive, aducându-le în sfera conştientului cape nişte poezii repetate cumva stereotip şi aşteptând ca simpla lor conştientizare şi repetare să producă efectele, respectiv schimbările dorite.
    Şi atunci mi-au apărut acele întrebări: dacă chiar ai crede că poţi deveni mai bun, te vei mai comporta zilnic ca şi cum nu ai fi bun? Vei duce exact acelaşi tip de viaţă ca şi până acum?
    Pentru că dacă o faci, dacă vei fi zi de zi acelaşi, este puţin probabil că tu chiar crezi în faptul că poţi deveni mai bun.
    A crede cu adevărat în ceea ce gândeşti înseamnă a te comporta în concordanţă cu ceea ce gândeşti. Şi atunci schimbarea se produce în tine, chiar fără să-ţi dai seama. Schimbarea unei persoane nu este un prag abrupt pe care să-l surmontezi într-un anumit moment, ci este un continuum spaţio-temporal creat de comportamentul tău congruent cu propriile gânduri.
    Şi dacă vorbim aici de comportament, înseamnă că ai lucruri de făcut pentru ca schimbarea pe care ţi-o doreşti să se producă. Paşi mai mici sau mai mari, contează mai puţin, ceea ce e important este ca ei să se înşire unul după altul în direcţia obiectivului tău, spre destinaţia pe care ţi-o doreşti.
    Privind lucrurile din cealaltă parte, aceea a comportamentului, nu pot decât să-l citez pe Einstein (sper să nu greşesc): „este total iraţional să faci mereu acelaşi lucru şi să aştepţi să se întâmple altceva decât s-a întâmplat până acum”.

    Neale Donald Walsch oferă o explicaţie acestui „fenomen” şi din perspectiva sa spirituală, o perspectivă importantă pentru foarte mulţi oameni:

    O să revin în curând cu un articol scris de Andy Szekely despre „Faţa negativă a gândirii pozitive” sau îl puteţi citi între notiţele mele de pe profilul Facebook.

    Zi frumoasă!

  4. Inteleg ce spui. Totusi eu cred ca schimbarea e greu de perceput si e nevoie de un feedback. Adeseori ne schimbam sau incercam sa o facem, uneori constient, alteori ne trezim dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de tmp ca suntem schimbati. Totusi, atata vreme cat traiesti intr-o lume mica si nu ai parte de experiente care sa provoace, macar sa testezi schimbarea sau sa o experimentezi, ai senzatia ca totul este desertaciune. Sigur ca legea atractiei are conditionari: sa crezi! sa te comporti ca si cum deja s-a intamplat ceea ce iti doresti! Ca un exemplu, multi oameni au obiceiul sa spuna ca pentru cineva anume- jumatatea visata- de cele mai multe ori, se vor schimba. Vor fi buni, fericiti, milosi, etc. Judecata categoric nu este buna. Printul din poveste a intalnit-o pentru prima oara pe Cenusareasa la un bal, cand aceasta i s-a infatisat in toata splendoarea si nu la gura sobei, fiind plina de cenusa. Pana aici e simplu. Ce te faci, insa, cand nu apare balul? Nici ca o provocare, nici ca testare a gandurilor pozitive pe care ai incercat sa le cultivi? Te inarmezi cu rabdare o luna, un an, doi ani, 10 poate. Si atunci iti spui ca ceva nu e tocmai in regula. Cu tine, categoric. Dar ce anume? Unde sunt experientele de viata si oamenii care sa iti arate ce anume gresesti? Sau unde anume te descurci?
    Daca acestea nu apar, inseamna ca mediul in care se deruleaza acea viata nu e tocmai cel potrivit. Sau este? Cine stie? Dar cum sa-ti dai seama? Nu poti schimba mediul, nu poti inlocui oamenii din jurul tau, iar viata parca sta pe loc. Doar existi, nu simti ca traiesti.

  5. Stii,Lara, inainte de a merge la bal,in viata Cenusaresei s-a intamplat ceva: a aparut zana cea buna, care a facilitat schimbarea ei.Acolo cred eu ca este cheia intregului proces.
    Spui ca in viata ta schimbarea intarzie sa apara.Eu cred ca e foarte posibil ca tu sa te fi schimbat deja, doar ca inca nu ai sesizat-o foarte clar.Poate ca si pentru tine va aparea o zana buna ( de fapt, un om al schimbarii), care te va ajuta pe acest drum.Sau poate ca nici acum nu esti singura pe acest drum, doar ca nu ti-ai dat inca seama de asta.
    Am zambit cand spuneai despre protagonista din „Eat, pray,love” ca a plecat in lume sa caute schimbareasi ca nu toti isi permit financiar sa faca asta.Am zambit pentru ca si eu am plecat la un moment dat, dar am revenit.Mi-am dat seama ca in mine de fapt e o lume intreaga si ca nu e nevoie sa te detasezi spatial de lumea celor care nu simt nevoia sa se schimbe.La sfarsitul calatoriei m-am regasit de fapt pe mine, in conditiile in care am fost tot timpul acolo.
    Si am sa-ti mai spun ceva foarte personal: si eu imi doresc momentan ceva.Un copil.Si nu stiu sa-ti spun de ce nu vine, pentru ca teoretic premisele ar exista.Il astept de ceva vreme si uneori ma revolt pentru ca nu primesc ceea ce imi doresc.Dar in mod sigur exista un motiv pentru care nu s-a intamplat inca asta.Poate ca intr-adevar, cum zici tu, nu e ceva in regula.Dar eu sunt pregatita pentru momentul in care imi voi da seama ce nu e in regula si ce pot face sa fie in regula.
    Pana atunci, incerc sa zambesc vietii 🙂

  6. Buna, Alina,
    Nu cred ca e inteles foarte bine mesajul meu. Probabil nu stiu eu sa explic in termeni generali.
    „Plecarea” intr-adevar nu e neaparat sa fie fizica. Dar este o rupere de traiul de zi cu zi. Sa incerc altfel, nu doar legat de teme romantice . Sa spunem ca cineva, in urma schimbarii sau ca scop al schimbarii, isi doreste sa devina altruist. Sa munceasca voluntar la o fundatie. E un exemplu, ok? Lumea sa, insa , e o lume restransa si plina de conditionari: 2 jobburi, 2 copii pe care ii creste singur, o localitate mai mica, un grup foarte restrans de prieteni. Cum o intorci si o sucesti, nu-si poate pune in practica acea dorinta.
    De ce neaparat sa fie voluntar la o fundatie de intrajutorare? Uite-asa pentru ca asta i-ar dovedi ca s-a schimbat sau fiindca asta simte ca ar fi o sublimare sau fiindca asta isi doreste sau se pricepe sa faca. Nu-mi trec acum prin cap toate motivele, dar sper ca firul ideii e clar.
    Bun, deci, indiferent de motive, nu isi poate pune in aplicare acea idee: bani nu are, deci de un job nu se poate lipsi, sfarsitul de saptamana trebuie dedicat copiilor , cel mai apropiat camin de batrani sau de bolnavi sau ce o fi este la peste 70 de km. Masina nu are, putinii prieteni nu-i impartasesc dorinta, alti prieteni nu are cum sa-si faca. Doar s-a vazut ca timp nu exista. Daca voluntariatul il inchipuim a fi „balul” Cenusaresei, ei bine, balul nu are loc.
    Pot da si alte exemple. Tu spuneai ca astepti un copil si ca sunt premise. Dar ce se intampla cu aceia care nu au premisele si tot isi doresc un copil? Tu esti chiar la bal, in cazul acesta. Dar altii asteapta premisele nu de un an sau doi. Ci de zece. Nu si-a gasit un partener potrivit, desi incearca sa invete a cultiva o relatie. Daca nu apare partenerul, poate citi 1001 de carti despre cum sa pastreze o relatie, fiindca nu-i va ajuta la nimic. Nu gaseste partenerul, nu face copilul. Il poate infia, desigur. Daca il poate, fiind persoana singura si daca isi poate permite financiar.

    Eu despre partea practica a problemei vorbesc. Cea psihica consideram ca este in derulare. De acolo am pornit: ca cineva a inceput schimbarea interioara.

    Cum ar fi cu un condamnat pe viata fara posibilitatea de eliberare conditionata? Omul a facut un mare rau si acum ispaseste o pdeapsa. Dupa un timp isi da seama ca a gresit, incepe sa se roage, chiar afce mici actiuni de curatare sufleteasca, insa cat va ramane inchis, schimbarea lui nu face 2 bani. Nimic nu e dovedit, fiindca nimic nu e pus la incercare.
    Cu multi ani in urma, vorbeam cu cineva despre viata in pustietate. Si eu spuneam ca nu cred ca as suporta o astfel de viata. Raspunsul a fost: ” Pai este cel mai usor lucru. Ce responsabilitati are acel pustnic? Ca tine posturi si se roaga? Pai sa vedem daca mai poate tine post si s-ar mai ruga cu atata ardoare cand e pe fuga intre servici, casa, medic, copii, alte atributii . ” Abia atunci s-ar aprecia cu adevarat sfintenia acelui om.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: