Adevăratul EU

– Maestre, de ce părem cu toţii la fel? De ce suntem îmbrăcaţi la fel? De ce suntem cu toţii raşi în cap? De ce nu avem voie să avem ceva diferit unul faţă de altul? întrebă discipolul pe Maestrul său.
– Pentru că noi aici dorim să ne cunoaştem între noi de la suflet la suflet. Pentru că adevăratul EU al fiecăruia dintre noi este sufletul, atât şi nimic altceva. Fiind cu toţii la fel, percepţia noastră despre ceilalţi nu este distorsionată de nici o formă exterioară. Şi aşa, avem şansa ca atunci când vorbim cuiva, să ne adresăm cu adevărat acelui suflet cu care dorim să vorbim.
– Păi cum ar putea să distorsioneze ceea ce eu cred despre un alt discipol, dacă el ar fi îmbrăcat altfel?
– Uite, am să îţi dau un exemplu care sper să te facă să înţelegi mai bine ceea ce vreau să îţi spun.
Mai întâi de toate trebuie să confecţionezi câteva perechi de ochelari cu lentilele colorate, fiecare lentilă fiind de altă culoare. Să nu ştergi lentilele, să nu le cureţi. Să le laşi aşa cum ies din mâna ta.
Timp de 2 zile discipolul confecţionă cu migală 5 perechi de ochelari. Fiecare lentilă era colorată în altă culoare şi avusese grijă să nu le şteargă, aşa cum îi spuse Maestrul.
– Maestre, am adus ochelarii, spuse el când termină această treabă.
– Bun. Uită-te acum la această orhidee, îi spuse Maestrul, arătându-i o frumoasă orhidee albă.
– Uită-te atent la ea. Este albă şi frumoasă, aşa este?
– Da Maestre! Este cu adevărat o orhidee frumoasă.

– Acum pune-ţi o pereche de ochelari.Discipolul îl ascultă şi luă prima pereche de ochelari, o aşeză pe ochi, şi dintr-o dată, orhideea cea frumoasă deveni mai urâtă. Cu o lentilă roşie şi una verde şi cu petele lăsate de degete pe lentile, imaginea era departe de ceea ce văzuse fără ochelari.
– Ei, tocmai ţi-ai pus ochelarii care reprezintă îmbrăcămintea diferită a fiecărui discipol. Asta dacă fiecare ar purta alt fel de haine. Mai pune o pereche de ochelari!Discipolul ascultă şi mai puse o pereche de ochelari. De data aceasta orhideea era strâmbă şi parcă mai mică. Iar culorile erau de-a dreptul ciudate. Urâtă chiar!

– Acum ţi-ai pus ochelarii care reprezintă corpul celuilalt discipol, gras sau slab. Mai pune o pereche de ochelari!

– Acum ţi-ai pus ochelarii corespunzători meseriei. Dacă e medic sau avocat, învăţător sau pantofar, ai pune alţi ochelari, cu alte culori, dar tot ar trebui să-i pui.

Au continuat aşa, până când discipolul purta toate cele cinci perechi de ochelari.

Imaginea orhideei era acum atât de diferită faţă de ce a văzut fără toţi aceşti ochelari, încât dacă nu ar fi ştiut că se uita la o orhidee, nu ar fi putut nici măcar să ghicească ce ar putea fi.

– Iţi multumesc Maestre! Am înţeles. Dacă doresc să cunosc pe cineva cu adevărat, trebuie să îmi dau jos toţi aceşti ochelari! Să nu mă mai gândesc la celălalt că este gras sau slab, că este doctor sau pantofar, că este de la oraş sau de la sat , tânăr sau bătrân, cu facultate sau fără…. Numai aşa pot cunoaşte celălat EU cu care stau de vorbă!”
.
**************************************
.
Tu când ţi-ai „şters” ultima oară ochelarii?

 

.
.
Autor: Alin Bălăşoiu
Poveşti cu tâlc

 

 

 

4 responses

  1. Mi-a placut povestioara. E foarte sugestiva. Intr-adevar, cred ca ne-ar ajuta sa nu purtam acesti ochelari, am putea avea o viata mai frumoasa. Suntem insa departe de a fii capabili sa ii dam jos cu totul si nu ii mai punem niciodata. Putem totusi incerca, mai reducem numarul (sau dioptria) ochelariilor, mai stergem pe ici-colo.. si deja vedem diferenta.

  2. Articolul imi aduce aminte de o gluma cu o femeie care se indragosteste de un motociclist.El ,bineinteles, cu pantaloni de piele, par lung, ca toti motociclistii.Dupa o vreme, ea ii spune: „stii, ai deja o varsta, imbraca-te si tu in pantaloni de stofa”.Dupa inca o vreme, ii spune : „ce-ar fi sa te tunzi, ca si vremea parului lung a cam trecut?” Pentru ca, dupa inca o vreme, sa constate dezamagita: „nu mai esti barbatul de care m-am indragostit!”
    Cum ar fi putut oare sa o convinga cineva ca, in interior, el e acelasi barbat de care s-a indragostit, doar ca e imbracat altfel?

    1. Dragă Alina; deși e…periculos să trec peste zidul ce desparte cele două sexe, o femeie niciodată nu va uita prima iubire, indiferent dacă aceasta a fost frumoasă, sau frustrantă. La deflorare, totul depinde de partener: Dacă acesta are în vedere că în fața lui se află un SUFLET, și nu o masă de carne ispititoare, bărbatul de care s-a îndrăgostit va dăinui veșnic în inima ei, ca unic și irepetabil; dacă nu…

      1. Wow! De la „adevaratul EU” s-a ajuns la… discutii despre sex. Cred ca ideea de baza era de a descoperi persoana de dincolo de aparente, substanta din spatele etichetei.La postul tau pot sa-ti raspund urmatoarele:
        1. Nu am afirmat nicio clipa ca pentru femeia din povestioara mea, motociclistul era prima iubire.De altfel, nu vad ce relevanta ar avea.
        2. Inocenta unei femei nu consta intr-un himen.
        3.Contrar parerii generale, sexul nu e cea mai profunda experienta pe care o poti impartasi cu cineva.Din punctul asta de vedere, poti fi „virgin” sufleteste si la 50 de ani, cand cunosti o persoana deosebita, care iti atinge o coarda pe care nu a mai atins-o nimeni pana atunci.
        In rest, sa auzim numai de bine..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: