Bănuţul de pe trotuar

Ce faci atunci când vezi un bănuţ pe jos?
Te apleci să-l ridici, sau treci indiferent(ă) mai departe?
 .
.
.
.
Bunăstarea materială, cu alte cuvinte confortul economic şi financiar, reprezintă un deziderat legitim al oricărei persoane. Un obiectiv de viaţă care, din nefericire uneori, se transformă într-un vis şi rămâne aşa.
Pentru a ajunge la acea stare de confort financiar considerată optimă, cei mai mulţi dintre oameni îşi construiesc cariere şi afaceri, se pregătesc mai mult sau mai puţin intens în vederea surprinderii şi folosirii oricărei oportunităţi pe care curgerea vieţii le-o poate scoate în cale. Fireşte că alţii îşi construiesc chiar şi aceste oportunităţi.
Banii au reprezentat dintotdeauna un magnet social şi pare că în timpurile noastre îşi exercită cu şi mai mare forţă puterea de atracţie.
Toate bune şi frumoase până aici, numai că viaţa ne arată că doar unii îşi împlinesc acest obiectiv.
S-au întrebat mulţi şi mă întreb şi eu care ar putea să fie diferenţa între cei ce ajung să-şi trăiască acest vis al bunăstării şi cei care încă îl visează.
Dincolo de toate aspectele care ar putea fi luate în considerare, deasupra tuturor, tronează ATITUDINEA.
Atitudinea faţă de valoarea materială, faţă de ban, şi, mai importantă decât aceasta, atitudinea faţă de sine în raport cu banii.
Ultimii 20 de ani au adus şi în România tone de cărţi care te învaţă cum să te îmbogăţeşti (mai mult sau mai puţin rapid) fie explicându-ţi diverse pârghii şi instrumente financiare, fie încăţându-te cum să te “aliniezi emoţional” cu scopul urmărit, astfel încât, conform unei vorbe celebre, “să vină banii pachete”.

 .

Ceea ce însă puţini te învaţă este că atitudinea ta faţă de bani este o construcţie elaborată, pe care ai ridicat-o în timp, la care ai “trudit” din greu în timp ce făceai faţă tuturor presiunilor care ţi-au punctat viaţa. O construcţie mentală în care ai introdus toate învăţăturile pe care le-ai primit de-a lungul timpului de la părinţii tăi, de la fraţi sau surori, de la şcoală, de la biserică, informaţii culese din surse respectabile deopotrivă cu superstiţii care s-au agăţat de tine în ceasurile tale de teamă şi îndoială.
O construcţie ce conţine deopotrivă cărămizi solide, concrete, formate din informaţii, cunoştinţe şi deprinderi, dar şi elemente nepalpabile, provenite din ceea ce intuieşti, din ceea ce simţi.
Şi întreaga construcţie este extrem de rapid radiografiată (şi eventual diagnosticată) în răspunsul simplu la întrebarea din preambul: “Ce faci atunci când vezi un bănuţ pe jos? Te apleci să-l ridici, sau treci indiferent(ă) mai departe?

 .

Răspunsul pe care ţi-l dai (şi care, ca de obicei, este relevant doar pentru tine) spune totul despre atitudinea ta faţă de bani.
Arată tot ceea ce ai inclus de-a lungul vremii în această construcţie mentală personală.
Arată dacă, din punctul tău de vedere, gestul de a te apleca pentru a lua bănuţul, merită acest efort.
Arată dacă tu (şi nimeni altcineva) consideri că meriţi acel bănuţ.
Arată dacă crezi în noroc sau nu şi dacă atunci când un eveniment încadrabil conceptului de noroc se manfestă, îl poţi primi şi accepta.
Arată dacă îţi pasă sau nu că eşti văzut de alţii în timp ce faci acest gest, al ridicării bănuţului, şi cum te raportezi la această eventualitate.
Arată dacă îţi pasă sau nu de ceea ce ar putea să creadă despre tine cei ce te văd în timp ce ridici bănuţul.
Arată dacă îţi e frică sau nu. Frică de ce? te vei întreba probabil. Frică de orice, pentru că orice frică ai resimţi va ascunde în spatele său o alta, mai puţin acceptabilă decât prima, şi tot aşa mai departe.

 .

Unul dintre conceptele recent apărute în domeniul dezvoltării personale, practic una dintre “mărcile înregistrate” ale mişcării New Age, este acela al abundenţei.
Abundenţă.
Atât şi nimic mai mult.
Pentru că restul este lăsat la latitudinea (a se citi proiecţiile) fiecăruia: abundenţă materială, de sănătate, spirituală, creativă… Orice, dar din abundenţă.
Despre abundenţă s-a scris şi se mai scrie încă din greu. Există cărţi, filme, videoclipuri motivatoare, pps-uri, articole, fotografii, transe hipnotice, şi chiar şi piese muzicale, toate gata să te transporte în extatica lume a abundenţei..
Există poate milioane de gigabytes dedicaţi acestui subiect.
Ei bine, care este atitudinea ta atunci când 1 bit din această abundenţă “îţi bate la uşă” sub forma bănuţului de pe trotuar?
Un bănuţ a cărui valoare este de mii de ori mai mică decât a oricăreia dintre cărţile despre abundenţă, dar care este infinit mai concret.
Valoarea bănuţului constă în aceea că el te pune în faţa unei decizii. Iar această decizie, ca dealtfel toate deciziile pe care le iei în decursul vieţii, vorbeşte despre tine, despre CUM eşti.
Oglindă infimă şi adesea murdară şi ciobită, bănuţul îţi arată dacă îţi doreşti cu adevărat această abundenţă şi dacă eşti pregătit să o primeşti, sau dacă eşti măcinat de temeri şi superstiţii.
***
Imi amintesc acum de un banc destul de popular într-o vreme, care vorbea despre un bătrân foarte credincios, care în timpul unor inundaţii s-a refugiat din calea apelor urcându-se pe acoperişul casei sale. In timp ce apele creşteau mereu, a refuzat ajutorul vecinilor, al jandarmilor şi al unui elicopter de intervenţie, replicând tuturor că pe el îl va salva Dumnezeu. Inevitabilul s-a produs atunci când apele, umflate peste măsură, au măturat cu totul casa, cu tot cu bătrânul urcat pe ea.
Ajuns în faţa lui Dumnezeu, bătrânul s-a lamentat şi a reproşat că după o viaţă petrecută în credinţă, în curăţenie şi rugăciune, a fost uitat.
Dumnezeu a consultat acel Registru al tuturor registrelor, şi urmărind cu degetul o linie de text, i-a replicat:
– Imi pare rău moş Petre, dar ţi-am trimis întâi vecinii, apoi jandarmii, şi în cele din urmă ţi-am trimis şi un elicopter.

 ***

Deci, ce o să faci cu bănuţul?
O să-l laşi acolo, gândindu-te cu teamă că este blestemat, sau că este al altcuiva (deşi cel care l-a pierdut e imposibil de identificat), sau că nu-l meriţi, sau că poate ar fi mai folositor altuia, sau că pur şi simplu “nu e bine” să aduni bani găsiţi?
Sau îl vei ridica zâmbind, gândindu-te la felul năstruşnic în care abundenţa mult chemată găseşte de cuviinţă să-şi facă apariţia în viaţa ta, şi spunând în gând un simplu dar plin de recunoştinţă “Mulţumesc”?
.

4 responses

  1. Un vechi proverb german zice ca banutul nu are sunet cand il ridici, doar cand il scapi pe jos.

    mariusm

  2. Superb material, plin de învăţătură…şi plecând doar de la un simplu bănuţ…

  3. Banutul zarindu-l pe jos vei zambi si te vei gandi …sa il ridic …sau.. sa nu il ridic …..de te vei gandi la noroc ,il vei ridica spunand ..,, azi am noroc si banutul acesta va fi un magnet de a atrage banii multi bani din abundenta ……..si din ziua aceea subconstientul va lucra pentru tine facandu-te fericit ….si vei multumi ca norocul a sosit in calea ta ……….

  4. Cred ca …in urma cu 1an l-as fi lasat jos ptr asa era dezirabil…”sa rada lumea de mine, ca ridic un biet banutz de jos?”…
    Acum insa,dupa trezire :)…exact asa fac…il ridic il pun frumos in portofel si spun:-Multumesc!
    Multumesc si tie ptr articol.E minunat scris si placut de citit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: