Greaua povară

.
.
Un om călătorea prin deşert purtând cu sine o nicovală mare de fier. Ajungând la o oază, întâlneşte acolo un beduin care se bucura de umbra şi de răcoarea oazei. Beduinul l-a privit cu ochii mari, miraţi, pe călătorul nostru şi mai ales a privit stupefiat nicovala cea mare şi grea de fier. Neînţelegând nimic din ceea ce vedea, l-a întrebat pe călător:
– Pacea fie cu tine călătorule! Nicovala cea mare şi grea de fier pe care o duci cu tine, îţi este de ajutor în drumul tău prin deşert? Ce poţi face cu ea?
– Nu, prietene, nu-mi este de ajutor şi nici nu pot face nimic cu ea aici, printre nisipuri.
– Atunci, iartă-mi îndrăzneala, de ce o cari după tine? Nu face altceva decât să te epuizeze!
– Probabil… Dar atunci când nu o să mai pot, o să o abandonez. Iţi imaginezi cât de liber şi de uşor mă voi mişca atunci?
***
E grea povara asta, nu-i aşa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: