Cine te nefericeşte?

.
Lanturi
.
O mare parte a nefericirilor din vieţile noastre este generată de diferenţele dintre ceea ce suntem cu adevărat (adevăratul nostru sine) şi ceea ce credem sau ne imaginăm că suntem (imaginea de sine).
Unele dintre cele mai mari temeri ale noastre nu provin din credinţa că nu am fi suficient de capabili să realizăm ceva, ci din aceea că avem puteri practic nelimitate, că am putea realiza orice. Şi ne amputăm mereu aceste puteri nelimitate, folosindu-ne de instrumentele pe care familia, societatea şi cultura în mijlocul cărora ne-am născut ni le pun „generos” la dispoziţie: fricaruşinea şi vina.
Lumina din noi este cea care ne înfricoşează, şi nu întunericul nostru. Şi pentru că ne este teamă de strălucirea acestei lumini interioare, începem să purtăm ochelarii predecesorilor noştri. Şi ai predecesorilor lor…
Mintea noastră inconştientă deschide la un moment dat un dialog interior interminabil, începând să se întrebe: cine sunt eu ca să merit să fiu atât de inteligent(ă), de atrăgătoare (sau atrăgător), atât de talentat(ă) şi atât de minunat(ă)?”
Iar acest dialog interior este acea forţă care pune în mişcare frica, vina şi ruşinea, în limitarea bucuriei pe care ai putea-o simţi în viaţa ta. O bucurie reală, atât de reală şi de intimă încât aproape că ai putea-o palpa.
Dacă ai fi conştient(ă) de acest dialog interior, cu siguranţă că ai putea să te întrebi: De ce nu aş merita toate acestea?
Ai începe să înţelegi că toate autolimitările şi autoconstrângerile tale nu conţin nimic înălţător, nimic spiritual. „Sacrificiul” tău nu are de fapt nici o utilitate. A nu te lăsa pe tine să străluceşti doar pentru a nu-i face pe cei din jurul tău şi din viaţa ta să se simtă nesiguri în preajma ta, este unul dintre cele mai inutile, dacă nu chiar destructive demersuri pe care le-ai putea întreprinde. Singurul rezultat al său ar fi acela că în viaţa ta nu va străluci nici o lumină şi că tu te vei simţi mizerabil în interiorul tău, indiferent de realizările pe care le obţii, indiferent de acumulările pe care le faci. Şi nici măcar nu vei ştii din ce cauză te simţi aşa, şi ca atare nu ai avea cum să ştii ce anume ai putea remedia.
Dar dacă ai lăsa lumina din tine să strălucească, ai oferi permisiunea, în mod inconştient, şi altor oameni să facă la fel. Eliberarea ta de teamă, de vină şi ruşine îi va elibera şi pe alţii. Ai deveni unul (una) dintre cei ce vor rupe lanţul de transmitere a acestor credinţe limitative. Ai arăta (şi în primul rând ţi-ai arăta ţie) că se poate şi aşa!
***
Cu toţii suntem copiii Universului şi ne-am născut pentru a face ca glasul acestuia să se audă. Iar glasul său nu este doar în unii dintre noi: este în fiecare dintre noi.
Glasul Universului este şi în tine.
.
după Paul McKenna

4 răspunsuri

  1. La multi ani, cred ca nici Creatorul nu a fost scutit de ganduri contradictorii. Devii constienta de frumusetea interioara, emani aceasta frumusete, vezi ca se simte in jurul tau atitudinea ta pozitiva, si brusc, vin niste negrii mititei care iti spun ca esti o persoana egoista. Ideea este ca nu gasesc solutie, mai ales atunci cand reprosurile vin chiar de la cei considerati suflete pereche, aflati alaturi de tine, chiar sub jurmant de sfanta taina. Pai oare ce ar trebui sa fac? Sa fiu detasata? Nu e tot o forma de egoism? Nu mai stiu… uite strop de nefericire

  2. Foarte discutabil! Daca acest articol ar fi dedicat acelor persoane care – din cauza anumitor complexe ori din cauza unei stime de sine scazute si altele din aceasta categorie poate… putin mai speciala – au ceva probleme, ei bine, in acest caz as intelege ca cei ce-l citesc ar putea avea un beneficiu! Poate pt cateva ore s-ar simti mai bine, mai frumosi, mai destepti, stiu si eu… Poate chiar ar cauta solutii recuperatorii, intr-un viitor apropiat. Ce te faci insa daca acest material este citit de cei ce sufera deja de cultul personalitatii, de cei care sunt plini peste masura de opulenta si tipa grandomania din ei, cei care permanent cauta in jur dovezi de recunoastere si de apreciere nemasurata, cei care nu pot trai fara pretuirea declarata a celorlalti si care isi imagineaza ca prin existenta lor „ilumineaza” imprejurimile? E preferabil sa le dai o oglinda care sa raspunda ca in povestea aia cu Alba ca Zapada: „tu esti cea mai frumoasa din tara!” Desigur, este valabil, in egala masura, si pt persoanele de gen masculin… As zice ca acest material ar trebui distribuit cu dedicatie, ca doar stim ca oamenii au, oricum, o predispozitie genetica catre exces! In rest, e ok! Inteleg valenta motivationala a mesajului si il apreciez. Cu rezervele explicate mai sus.

  3. Foarte pertinent comentariul tau, Andra.
    Explicatia mea este urmatoarea: stradania mea, de-a lungul timpului, a fost de a crea aici pe blog, o mina de resurse, dedicata celor ce cauta aceste resurse. O mina atat de bogata pe cat pot crea competentele mele si cuvintele pe care pot sa le scriu.
    Timpul, experienta si activitatea legate de blog mi-au aratat ca blogul este accesat de persoane ce au un interes profesional sau unul personal in legatura cu continutul blogului.
    Nu mi-am imaginat, pana acum, ca aceste resurse ar putea fi accesate de persoane care cred sau „stiu” ca nu au nevoie de ele. Dar fireste, orice este posibil.
    Multumesc pentru comentariu, Andra. O sa mai reflectez asupra celor spuse de tine.

    1. Tot din experienta profesionala am invatat ca oamenii, de obicei, obiecteaza atunci cand ei insisi au o problema. Poate fi o problema nerezolvata sau o anumita „alergie” la situatii, comentarii sau persoane care traiesc intr-un anumit fel. In aceasta ordine de idei, comentariul meu a fost facut pe fondul unei astfel de alergii fata de cei care au un EGO abundent dar si nemotivat! 🙂 In alta ordine de idei, citesc cu placere materialele publicate pe acest blog si apreciez faptul ca, desi sunt scrise intr-un mod care nu este lipsit de subtilitati, este destul de usor „digerabil” de catre majoritatea cititorilor. Ma refer, desigur, la cititorii cu un grad acceptabil de cultura si, de asemenea, cu un interes (profesional sau personal) ridicat pentru astfel de mesaje! Si eu multumesc pt raspuns! O zi frumoasa! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: