De ce nu îmi e dor…

Noi, românii, facem mare caz de unicitatea cuvântului „dor”, cuvânt despre care spunem (cu mândrie) că nu are echivalent în nici o altă limbă.
DEX-ul spune despre „dor” că exprimă o „dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată„, că „reprezintă o nostalgie„.
Tot DEX-ul mai spune despre dor că exprimă „starea sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva, că este suferinţa pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe)”.
Câţi dintre noi nu am folosit sau folosim încă acest cuvânt având convingerea că afirmăm ceva frumos, ceva pozitiv despre ceea ce simţim?! Câţi dintre noi nu se simt delicat măguliţi atunci când o persoană iubită ne spune „Mi-e dor de tine!”, cuvinte care ne creează percepţia valorii noastre în ochii celuilalt?
.
Dor 1
.
In fapt, ori de câte ori folosim cuvântul dor, ne afirmăm o lipsă, ne statuăm o durere, o stare de suferinţă.
Mi-e dor de tine” înseamnă de fapt: „îmi lipseşti, nu eşti lângă mine acum şi aici, şi asta mă face să sufăr”. E o suferinţă blândă, care nu te face să te zvârcoleşti în chinuri şi nici nu te omoară, dar e o suferinţă.
Aşa cum ştim, energia noastră este direcţionată acolo unde se află atenţia noastră. Astfel încât atunci când atenţia este orientată spre această stare de lipsă, nu facem altceva decât să alimentăm cu energie această suferinţă, mai mult sau mai puţin suportabilă. Să o cronicizăm.
Cu cât mai mult dor, cu atât mai multă energie disipată în starea de lipsă, de suferinţă.
Cu cât mai mult dor, cu atât mai multă suferinţă.
Mă întreb şi te întreb: dacă ai fi o entitate cosmică, ţi-ai trimite energia într-o gaură neagră? Cât timp? Şi cam cât din energia ta ai disipa acolo?
***
Poate înţelegem acum de ce noi românii, atât de mândri de cuvântul nostru unic, avem vocaţia suferinţei.
***
Alternativa acestei situaţii de lipsă şi de suferinţă este conştientizarea a ceea ce realmente avem, în fiecare aici şi acum pe care îl trăim, şi recunoştinţa şi bucuria pentru asta.
Oriunde s-ar afla persoana pe care o iubeşti şi de care „îţi e dor”, iubirea ta pentru aceasta nu se află oare întotdeauna cu tine?
.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: