Cuiele din gard

A fost odată un băiat foarte neastâmpărat, care se enerva din aproape orice şi atunci se certa cu toţi cei din jurul său. Dorind să-l înveţe o lecţie, tatăl băiatului i-a dat acestuia să îndeplinească o sarcină: i-a înmânat un sac cu cuie şi i-a spus că de fiecare dată când se va enerva şi îşi va pierde cumpătul, va trebui să bată câte un cui în noul gard de lemn care le înconjura proprietatea.
In prima zi a acestei lecţii de viaţă, băiatul a bătut 37 de cuie în lemnul proaspăt lăcuit al gardului. A realizat şi el că a fost o zi cu adevărat agitată.
.
Cui
.
In următoarele săptămâni în care s-a derulat această lecţie, băiatul a început să-şi controleze tot mai mult temperamentul şi manifestările acestuia, astfel încât numărul cuielor pe care le bătea în fiecare zi în gard a scăzut dramatic.
Nu a mai trecut mult timp până când băiatul a realizat că îl costă mult mai puţin efort să-şi controleze comportamentul decât să meargă şi să bată cuiele în gard.
Şi astfel, a venit şi ziua în care băiatul nu a mai trebuit să bată nici un cui în gard, o zi în care băiatul s-a păstrat perfect calm şi nu s-a mai certat cu nimeni. În acea zi, băiatul a fost atât de mândru de sine, încât abia a aşteptat ca tatăl său să ajungă acasă pentru a-i spune despre marea sa realizare.
Foarte mulţumit de cele auzite, tatăl l-a felicitat pe fiul său şi i-a recomandat ca de-acum înainte, în fiecare zi în care reuşeşte să-şi păstreze calmul să scoată din lemnul gardului câte unul dintre cuiele pe care le-a bătut anterior.
Au trecut din nou mai multe săptămâni în care băiatul a fost foarte calm, controlându-şi atitudinea şi comportamentul, săptămâni în care în fiecare zi a scos câte un cui din gard. A venit în final şi ziua în care băiatul a scos din gard şi ultimul cui care mai era bătut acolo.
Din nou, foarte mândru de sine, i-a spus aceasta tatălui său.
Satisfăcut la rândul său, tatăl l-a luat de mână pe fiul său şi împreună au mers până în faţa gardului pentru a admira împreună realizarea fiului.
– Ai realizat un lucru extraordinar, fiule, şi ai reuşit să înveţi această lecţie a păstrării calmului. Şi asta înseamnă că a venit momentul să înveţi încă ceva: priveşte te rog cum arată acum lemnul gardului nostru.
.
Gardul
.
Amândoi au privit scândurile de lemn şi au remarcat cât de multe găuri rămăseseră după ce cuiele au fost scoase. Cu tristeţe şi cu nedumerire, băiatul l-a privit atunci pe tatăl său şi l-a ascultat cu atenţie:
– Atunci când spui lucruri dureroase la supărare, la mânie, acestea lasă urme în persoana căreia i le spui, urme ca nişte cicatrici permanente. Apoi, nu mai contează de câte ori vei spune „îmi pare rău”, rănile vor fi permanent acolo.
.

5 responses

  1. Pe lângă păstrarea calmului, din această lecție se mai desprinde marea răbdare și stăpânirea de sine a tatălui, când și-a văzut gardul plin de urmele cuielor. Ah! AH! O zi bună!

  2. Reblogged on http://aromavorbelor.blogspot.ro/ !! o lectie de viata !!foarte frumos

  3. […] de câte ori vei spune „îmi pare rău”, rănile vor fi permanent acolo. Reblogged from: https://lataifascuradu.wordpress.com/2013/05/16/cuie-in-gard/   […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: