Arhive etichetă: stare a constiintei

Despre iubire (1)


Nefiind o relaţie, iubirea înseamnă întâlnirea autentică a două conştiinţe aflate acolo, la apogeul dezvoltării umane.
.
.
Arhitecţii şi constructorii ştiu că nu poţi aşeza acoperişul unei construcţii până când nu ai realizat întreg eşafodajul
 care să îl susţină.
În exact acelaşi mod, nu te poţi instala la cel mai înalt nivel al conştiinţei umane până când nu ai construit etajele de susţinere, până când nu ai parcurs stadiile anterioare iubirii.
A respecta (pe tine sau o altă persoană) nu înseamnă implicit a te iubi sau a iubi acea persoană. Dar nu poţi iubi pe nimeni (nici măcar pe tine) fără a respecta acea persoană.
A accepta (pe tine sau o altă persoană) nu înseamnă implicit a te respecta sau a respecta acea persoană (şi aici, fireşte, nu mă refer la ceea ce înseamnă politeţea). Dar nu poţi respecta pe nimeni (nici măcar pe tine) fără a accepta acea persoană.
A cunoaşte pe cineva (pe tine sau o altă persoană) nu înseamnă implicit a te accepta sau a accepta acea persoană. Dar nu poţi accepta pe nimeni (nici măcar pe tine) fără a cunoaşte acea persoană. Pur şi simplu nu poţi accepta decât ceva ce cunoşti.
Iar cunoaşterea este punctul de început. Este nevoie să te cunoşti pentru a decide dacă te accepţi sau nu, dacă te respecţi sau nu. Este nevoie să te cunoşti pentru a înţelege că te poţi iubi.
Nu există scurtături sau salturi. Nu poţi copia şi nu există relaţii sau pile care să te ducă acolo mai rapid decât evoluează conştiinţa ta.
Este un continuum care, parcurs în întregime, îţi permite să înţelegi în ce fel faci parte dintr-un întreg şi în ce fel întregul se regăseşte în tine.