”Cine ești” sau ”cine nu ești”?

Mulţi oameni vorbesc (şi postează) despre cum să devii „ceea ce eşti cu adevărat”, sau „cine eşti cu adevărat”, descriind în același timp frumusețea divină și extazul stării de a fi ”cine ești cu adevărat”.
Ei bine, primul pas în direcţia asta ar putea fi unul în care să nu te mai joci de-a ”cine nu eşti”.
***
Cine nu esti 2***
Pentru că te joci de-a ”cine nu ești” de fiecare dată când, din rațiuni doar de tine știute (sau nu), interpretezi cu sârg personaje sociale despre care crezi că au șanse mai mari decât tine, cel real, să fie iubite, acceptate, agreate, admirate, invidiate.
Personaje despre care îți imaginezi că sunt mai frumoase, mai deștepte, mai tinere, mai puternice, mai… altfel decât tine, cel real.
Și spun că în acest fel te joci de-a ”cine nu ești” pentru că de fiecare dată când intri în rolul vreunui astfel de personaj, printre alte efecte apare și acela că te dai deoparte pe tine așa cum ești, că renunți la tine, ”cel care ești”.
E ca și cum te-ai strădui să devii oricine altcineva decât tu însuți.
Și-atunci, cum naiba ai putea să devii ”cine ești cu-adevărat”?
***
Având în vedere că, în evoluţia ta, ai avut probabil mare nevoie de aceste roluri pentru a te simţi mai confortabil pe scena vieţii, ar putea fi un risc să te dezbraci acum de ele şi să vezi actorul.
Ar putea fi riscant să ieşi din siguranţa scenariilor pe care deja le ştii pe de rost şi să răspunzi provocării de a-ţi croi propriul discurs.
Ar putea fi riscant să ieşi din comoditatea stărilor de spirit compuse conform indicaţiilor regizorale şi să începi să-ţi trăieşti propriile emoţii.
Apoi, există riscul să se mai întâmple ceva: să dispară multe din personajele cu care ai interacţionat, pentru că evident, nu mai eşti în aceeaşi piesă cu ele.
S-ar putea ca şi o parte din spectatori să plece, lipsindu-te de aplauzele lor care-ţi plăceau atât de mult.
Mă întreb dacă te-ai putea decide să îţi asumi aceste riscuri…
Sau, ai putea să nu faci nimic din toate astea și să trăiești cum ai mai trăit: să rămâi același personaj, să rostești aceleași fraze, și evident, să te simți la fel ca înainte: ca cineva care nu ești.

Un răspuns

  1. Nu stiu daca ma dezbrac de hainele vechi, stiu ca imbrac, chiar acum, ceva care nu m-i se potriveste, stiu ca nu ma simt bine in hainele astea. Nu le pot schimba, ma apasa, societatea m-i le vara pe gat. O sa ma obisnuiesc, daca nu, o sa ma sufoce aceste haine, care ca niste liane ma strang de gat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: