La mulţi ani, copil frumos!
Copilul interior este deopotrivă o parte a personalităţii noastre cât şi o stare a Eului nostru, o noţiune cu care lucrează câteva dintre cele mai cunoscute abordări psihoterapeutice. De ce asta? Pentru că există un copil interior în fiecare dintre noi. Cu toţii purtăm, undeva adânc în interiorul nostru, eul nostru din copilărie; şi într-adevăr, acesta este acea parte a eului nostru care ne-a pornit pe făgaşul pe care mergem acum. Acesta este acea parte a fiinţei noastre care a privit cu mirare, întâia dată, lumea înconjurătoare şi a descoperit cum anume poate înţelege această lume. Chiar dacă pe măsura trecerii timpului şi a acumulării anilor descoperirile noastre sunt tot mai numeroase şi mai importante, chiar dacă percepţia noastră asupra lumii şi implicit şi nivelul de înţelegere a acesteia se schimbă şi evoluează mereu, acest copil interior rămâne pe mai departe acolo, în interiorul nostru, mirându-se şi cercetând fără încetare, căutând mereu răspunsuri potrivite la toate întrebările care îi parvin de la lumea dinafară.
.
Şi nici nu este foarte greu să te întâlneşti cu acest copil interior al tău:
… de îndată ce laşi pleoapele să se închidă, după ce ochii tăi se obişnuiesc cu întunericul de acolo, poţi revedea copilul care ai fost, în exact acel moment al vieţii în care el a avut cea mai mare nevoie de sprijin şi de ajutor.
Şi da, poţi simţi că-ţi vine să-l iei în braţe, să-l înconjuri cu toată afecţiunea ta, şi să-i dăruieşti toate acele lucruri de care are nevoie, şi pe care numai tu i le poţi da.
Şi dacă chiar vei face acest lucru, vei putea simţi magia acestei clipe: te-ai întors din viitorul copilului care ai fost, în trecutul adultului care eşti, purtând cu tine şi fiind gata să împărtăşeşti toată înţelepciunea ta de viaţă, toate acele răspunsuri pe care atunci le-ai căutat poate cu disperare.
Îl poţi asculta în timp ce îţi istoriseşte cum se vede viaţa prin ochii lui; îţi va povesti cu siguranţă despre prima păpuşă sau prima maşinuţă, despre premiul cu coroniţă, despre bicicleta sau rotilele provocatoare de atâtea vânătăi. Îţi va povesti şi despre prima cădere cu bicicleta, despre prima insultă pe care a primit-o… despre prima dată când a simţit ruşinea, sau frica, sau vina… despre cum a încercat şi a învăţat să depăşească aceste lucruri pentru care nu l-a pregătit nimeni.
Îl poţi asculta şi dincolo de emoţia revederii şi retrăirii, tresalţi de bucurie ştiind că vei putea, la rândul tău, să-i povesteşti despre fiecare situaţie pe care a depăşit-o, despre fiecare provocare căreia i-a făcut faţă, căreia i-ai făcut faţă.
Îi poţi vorbi despre viitorul lui, vorbindu-ţi despre trecutul tău, din perspectiva pe care o ai acum.
Şi magia unică a acestei întâlniri constă în aceea că înţelegi consecinţele faptelor şi deciziilor din trecut, şi în acelaşi timp devii tot mai conştient(ă) de felul în care resursele tale interioare au devenit tot mai bogate şi mai puternice, învingând trecutul şi aducându-te în acest moment.
Sunt lucruri valoroase cele pe care le poţi schimba cu copilul tău interior: primeşte creativitatea lui, şi capacitatea de a te bucura de orice, şi dăruieşte-i liniştea, siguranţa şi ocrotirea pe care numai tu i le poţi da.
***
Şi dacă ai făcut această călătorie în timp, în tine, acum, o vei putea face oricând. Simte-te îmbrăţişat(ă) în timp ce-l îmbrăţişezi, şi promite-i că vei reveni.
Că tu nu vei uita de el.
Promite-ţi că nu vei uita nicicând de tine.
.
Si… e ziua ta !
La mulţi ani, copil frumos !
.
La taifas cu Radu 