Poate că s-a întâmplat de mai multe ori în istorie, ca la o scară foarte largă, omenirea să îşi ofere sieşi drept cadou, însăşi capacitatea oamenilor de a fi umani, de a-şi recunoaşte şi exprima sensibilitatea şi empatia, şi implicit de a recunoaşte toate acestea în alţi oameni şi de a le accepta de la aceştia…
Evenimentul descris mai jos pe scurt este real, consemnat ca atare de istorie, şi aniversăm acum exact 100 de ani de la producerea sa.
Este vorba de Crăciunul anului 1914, primul an al primului război mondial.
…

După invadarea Ţărilor de Jos, trupele germane au intrat pe teritoriul Franţei, fiind oprite de către trupele aliate anglo-franceze pe o linie situată undeva în nordul Franţei. Cele două tabere au săpat tranşee, separate între ele de un „no man’s land” care în unele locuri era de doar câteva zeci de metri.
In ajunul Crăciunului, soldaţii britanici au auzit cântece dinspre tranşeele germane şi destul de repede au înţeles că germanii cântau „Stille Nacht”, varianta în limba germană a colindei „Silent Night”. Au început să cânte împreună cu ei, iar mai apoi, privind peste săculeţii de protecţie, au observat că germanii îşi împodobiseră tranşeele cu brăduţi şi cu lumânări.
La început a ieşit din tranşee un soldat, apoi unul din cealaltă tabără.
Ceea ce a urmat a fost ceva ce nimeni nu şi-a putut imagina: soldaţii, gradaţii şi chiar ofiţerii din zona frontului, au stabilit între ei un armistiţiu ad-hoc care a intrat în istorie.
Nu s-a tras nici un glonţ pe perioada Crăciunului, s-au realizat schimburi de prizonieri, s-au organizat ceremonii funerare comune.
Soldaţii din cele două tabere s-au cunoscut între ei, şi-au arătat unul altuia fotografii de familie, şi au schimbat mici obiecte cadou.
Intr-un sector al frontului s-a desfăşurat chiar şi un meci amical de fotbal, câştigat de germani cu scorul de 3-2.
A fost nevoie ca şefii celor două armate să ordone bombardamente pentru a pune capăt acestor manifestări de fraternizare dintre soldaţi.
A fost nevoie să comande mai multă moarte pentru a înăbuşi manifestarea vieţii.
Din fericire, a rămas suficientă viaţă pentru ca noi să ştim ceea ce s-a întâmplat atunci.
…
Oricând poți să faci pace. Cu ceilalți, dar și cu tine.
Sărbători fericite, în pace şi linişte, tuturor!