Arhive etichetă: craciun

Pacea de Crăciun

De Radu Albota pe | Lasă un comentariu

Poate că s-a întâmplat de mai multe ori în istorie, ca la o scară foarte largă, omenirea să îşi ofere sieşi drept cadou, însăşi capacitatea oamenilor de a fi umani, de a-şi recunoaşte şi exprima sensibilitatea şi empatia, şi implicit de a recunoaşte toate acestea în alţi oameni şi de a le accepta de la aceştia…
Evenimentul descris mai jos pe scurt este real, consemnat ca atare de istorie, şi aniversăm acum exact 100 de ani de la producerea sa.
Este vorba de Crăciunul anului 1914, primul an al primului război mondial.
…

După invadarea Ţărilor de Jos, trupele germane au intrat pe teritoriul Franţei, fiind oprite de către trupele aliate anglo-franceze pe o linie situată undeva în nordul Franţei. Cele două tabere au săpat tranşee, separate între ele de un „no man’s land” care în unele locuri era de doar câteva zeci de metri.
In ajunul Crăciunului, soldaţii britanici au auzit cântece dinspre tranşeele germane şi destul de repede au înţeles că germanii cântau „Stille Nacht”, varianta în limba germană a colindei „Silent Night”. Au început să cânte împreună cu ei, iar mai apoi, privind peste săculeţii de protecţie, au observat că germanii îşi împodobiseră tranşeele cu brăduţi şi cu lumânări.
La început a ieşit din tranşee un soldat, apoi unul din cealaltă tabără.
Ceea ce a urmat a fost ceva ce nimeni nu şi-a putut imagina: soldaţii, gradaţii şi chiar ofiţerii din zona frontului, au stabilit între ei un armistiţiu ad-hoc care a intrat în istorie.
Nu s-a tras nici un glonţ pe perioada Crăciunului, s-au realizat schimburi de prizonieri, s-au organizat ceremonii funerare comune.
Soldaţii din cele două tabere s-au cunoscut între ei, şi-au arătat unul altuia fotografii de familie, şi au schimbat mici obiecte cadou.
Intr-un sector al frontului s-a desfăşurat chiar şi un meci amical de fotbal, câştigat de germani cu scorul de 3-2.
A fost nevoie ca şefii celor două armate să ordone bombardamente pentru a pune capăt acestor manifestări de fraternizare dintre soldaţi.
A fost nevoie să comande mai multă moarte pentru a înăbuşi manifestarea vieţii.
Din fericire, a rămas suficientă viaţă pentru ca noi să ştim ceea ce s-a întâmplat atunci.
…
Oricând poți să faci pace. Cu ceilalți, dar și cu tine.
Sărbători fericite, în pace şi linişte, tuturor!

Publicat în: Diverse, Metafore terapeutice | Etichetat: , , , ,

Despre tine, în lumina Sărbătorilor!

De Radu Albota pe | 2 comentarii

.
Indiferent dacă îţi este deja evident sau dacă încă te lupţi cu incertitudinea, adevăratul motiv al oricărei sărbători eşti tu.
Chiar tu!
Un copil perfect al Universului, purtând undeva, profund în interior, scânteia divină a vieţii.
Valoarea ta este inestimabilă! Nu există altceva cu care să fie comparată, pentru că eşti un unicat. Niciodată nu a mai trăit, şi niciodată nu va mai trăi cineva exact aşa cum eşti tu acum. Şi nici acum nu mai există cineva ca tine. Iar simpla existenţă a unui unicat în Univers, demonstrează că acesta are nevoie de tine.
Universul are nevoie de tine!
Universul ar fi imperfect fără tine!
.
Singurul motiv pentru care există sărbătorile este acela de a-ţi oferi prilejul să îţi aminteşti cine eşti şi ce eşti tu cu adevărat. Să-ţi aminteşti de întreaga moştenire divină pe care o porţi în tine.
Odată cu Naşterea lui Isus, an de an se naşte ceva şi în tine. Ceva vechi, ancestral, şi totuşi nou de fiecare dată.
Pentru că tu eşti însuşi răspunsul la rugăciunea Vieţii de a exista.
Lumina pe care o porţi în tine şi care devine mult mai sesizabilă şi mai vizibilă acum, de Crăciun, vine de Acolo de unde a venit şi lumina lui Isus.
Lumina ta a deschis necunoscutele cărări ale vieţii pe care ai umblat până acum şi a făcut să strălucească ochii oamenilor care au întâlnit-o.
Şi asta înseamnă că poţi şi tu să dăruieşti dincolo de orice raţiune, să iubeşti dincolo de orice limite, să visezi dincolo de orice temeri, să te avânţi dincolo de orice speranţă.
Şi făcând toate acestea, vei da măsura divinităţii pe care o porţi în tine, cel mai onorabil blazon pe care l-ai putea afişa vreodată. Poartă-l cu demnitate şi cu mândrie!
.
Nu există altă cale mai bună de a-l iubi pe Isus, de a-ţi exprima recunoştinţa pentru darurile sale şi harul revărsat asupra lumii, decât aceea de a-ţi trăi viaţa în pace şi iubire cu tine şi cu ceilalţi.
Şi ştii că poţi să faci asta!
.
Să ai un Crăciun scăldat în lumină, pace şi iubire!
.
.
Publicat în: Personal | Etichetat: , , , , , ,

Crăciun fericit!

De Radu Albota pe | 4 comentarii

Marea sărbătoare a Crăciunului bate la uşă, prieten drag, aducând cu ea, ca în fiecare an, bucuria şi veselia în inimile, familiile şi casele noastre.
Efervescenţa spirituală a acestei perioade a anului se manifestă pregnant în fiecare dintre noi, iar sufletele noastre sunt poate mai deschise decât oricând pentru a lăsa să intre pacea şi armonia de care avem atât de multă nevoie.
Este un minunat prilej pentru a ne apropia mai mult unii de alţii dar şi de a te apropia de tine însuţi, pentru a te înţelege mai bine pe tine şi pe cei cărora le-ai făcut un loc în viaţa ta, pentru a te împăca cu tine şi cu ei. Este timpul potrivit pentru a te ierta pe tine şi pe ei de toate lucrurile şi faptele, reale sau imaginare, de care te-ai sau i-ai acuzat până acum.
Este momentul oportun pentru a schimba întunecarea supărărilor cu lumina iubirii şi a respectului. Iubirea şi respectul de tine însuţi ca şi pentru orice altă persoană. Sunt sentimente şi stări de care avem nevoie pentru a ne putea simţi împliniţi şi împăcaţi cu noi înşine. Şi le poţi atinge şi trăi pentru că nu există cineva care să nu-şi dorească să fie iubit şi respectat. Priveşte în tine, în sufletul tău, şi vei găsi acolo resurse de iubire pe care poate nici nu ai crezut că le ai. Şi poţi dărui mai departe, celor de lângă tine, iubire, iertare şi înţelegere, le poţi dărui din bucuria de a fi tu şi vei putea simţi cum sufletul tău se umple de lumină şi de bucurie, vei putea simţi cum fericirea lor te face fericit.
Mă folosesc la rândul meu de acest prilej pentru a-ţi mulţumi că m-ai căutat şi pentru că ai ales să mă vizitezi, pentru că mi-ai oferit posibilitatea de a mă întâlni cu tine în paginile mele. Virtual sau nu, gândurile noastre s-au împletit şi sufletele noastre au rezonat. Ne-am pus întrebări şi ne-am dat răspunsuri, am căutat împreună drumuri şi direcţii şi soluţii. Ţi-am sprijinit faţa pe umărul meu atunci când era udă de lacrimi şi am râs şi ne-am bucurat împreună pentru fiecare pas înainte pe care l-ai făcut pe drumul care duce la tine, am savurat împreună fiecare succes care te apropie de înţelegerea a ceea ce eşti cu adevărat: cea mai importantă persoană din viaţa ta.
Îmi doresc ca reperele pe care le-ai găsit în gândurile mele să-ţi fi fost şi să-ţi fie şi pe mai departe puncte de sprijin în toate provocările pe care viaţa le-a scos şi le va scoate în faţa ta. Te aştept şi îmi doresc să te am alături de mine şi în anul ce urmează, pentru a explora şi descoperi împreună tot mai mult din această comoară infinită care este sufletul.
Să ai un Crăciun fericit şi luminos, plin de înţelegere, armonie şi iubire, alături de cei pe care îi iubeşti. Chiar dacă ei nu sunt fizic lângă tine, pentru că ştii deja că gândurile şi sentimentele noastre transced orice distanţă.
.
Îţi doresc să-ţi fie bine!
.
Cu drag,
Radu
.
.
Publicat în: Personal | Etichetat: , , , ,