Despre tine, în lumina Sărbătorilor!
.
Indiferent dacă îţi este deja evident sau dacă încă te lupţi cu incertitudinea, adevăratul motiv al oricărei sărbători eşti tu.
Chiar tu!
Un copil perfect al Universului, purtând undeva, profund în interior, scânteia divină a vieţii.
Valoarea ta este inestimabilă! Nu există altceva cu care să fie comparată, pentru că eşti un unicat. Niciodată nu a mai trăit, şi niciodată nu va mai trăi cineva exact aşa cum eşti tu acum. Şi nici acum nu mai există cineva ca tine. Iar simpla existenţă a unui unicat în Univers, demonstrează că acesta are nevoie de tine.
Universul are nevoie de tine!
Universul ar fi imperfect fără tine!
.
Singurul motiv pentru care există sărbătorile este acela de a-ţi oferi prilejul să îţi aminteşti cine eşti şi ce eşti tu cu adevărat. Să-ţi aminteşti de întreaga moştenire divină pe care o porţi în tine.
Odată cu Naşterea lui Isus, an de an se naşte ceva şi în tine. Ceva vechi, ancestral, şi totuşi nou de fiecare dată.
Pentru că tu eşti însuşi răspunsul la rugăciunea Vieţii de a exista.
Lumina pe care o porţi în tine şi care devine mult mai sesizabilă şi mai vizibilă acum, de Crăciun, vine de Acolo de unde a venit şi lumina lui Isus.
Lumina ta a deschis necunoscutele cărări ale vieţii pe care ai umblat până acum şi a făcut să strălucească ochii oamenilor care au întâlnit-o.
Şi asta înseamnă că poţi şi tu să dăruieşti dincolo de orice raţiune, să iubeşti dincolo de orice limite, să visezi dincolo de orice temeri, să te avânţi dincolo de orice speranţă.
Şi făcând toate acestea, vei da măsura divinităţii pe care o porţi în tine, cel mai onorabil blazon pe care l-ai putea afişa vreodată. Poartă-l cu demnitate şi cu mândrie!
.
Nu există altă cale mai bună de a-l iubi pe Isus, de a-ţi exprima recunoştinţa pentru darurile sale şi harul revărsat asupra lumii, decât aceea de a-ţi trăi viaţa în pace şi iubire cu tine şi cu ceilalţi.
Şi ştii că poţi să faci asta!
.
Să ai un Crăciun scăldat în lumină, pace şi iubire!
.
.
Crăciun fericit!
Marea sărbătoare a Crăciunului bate la uşă, prieten drag, aducând cu ea, ca în fiecare an, bucuria şi veselia în inimile, familiile şi casele noastre. Efervescenţa spirituală a acestei perioade a anului se manifestă pregnant în fiecare dintre noi, iar sufletele noastre sunt poate mai deschise decât oricând pentru a lăsa să intre pacea şi armonia de care avem atât de multă nevoie. Este un minunat prilej pentru a ne apropia mai mult unii de alţii dar şi de a te apropia de tine însuţi, pentru a te înţelege mai bine pe tine şi pe cei cărora le-ai făcut un loc în viaţa ta, pentru a te împăca cu tine şi cu ei. Este timpul potrivit pentru a te ierta pe tine şi pe ei de toate lucrurile şi faptele, reale sau imaginare, de care te-ai sau i-ai acuzat până acum. Este momentul oportun pentru a schimba întunecarea supărărilor cu lumina iubirii şi a respectului. Iubirea şi respectul de tine însuţi ca şi pentru orice altă persoană. Sunt sentimente şi stări de care avem nevoie pentru a ne putea simţi împliniţi şi împăcaţi cu noi înşine. Şi le poţi atinge şi trăi pentru că nu există cineva care să nu-şi dorească să fie iubit şi respectat. Priveşte în tine, în sufletul tău, şi vei găsi acolo resurse de iubire pe care poate nici nu ai crezut că le ai. Şi poţi dărui mai departe, celor de lângă tine, iubire, iertare şi înţelegere, le poţi dărui din bucuria de a fi tu şi vei putea simţi cum sufletul tău se umple de lumină şi de bucurie, vei putea simţi cum fericirea lor te face fericit. Mă folosesc la rândul meu de acest prilej pentru a-ţi mulţumi că m-ai căutat şi pentru că ai ales să mă vizitezi, pentru că mi-ai oferit posibilitatea de a mă întâlni cu tine în paginile mele. Virtual sau nu, gândurile noastre s-au împletit şi sufletele noastre au rezonat. Ne-am pus întrebări şi ne-am dat răspunsuri, am căutat împreună drumuri şi direcţii şi soluţii. Ţi-am sprijinit faţa pe umărul meu atunci când era udă de lacrimi şi am râs şi ne-am bucurat împreună pentru fiecare pas înainte pe care l-ai făcut pe drumul care duce la tine, am savurat împreună fiecare succes care te apropie de înţelegerea a ceea ce eşti cu adevărat: cea mai importantă persoană din viaţa ta. Îmi doresc ca reperele pe care le-ai găsit în gândurile mele să-ţi fi fost şi să-ţi fie şi pe mai departe puncte de sprijin în toate provocările pe care viaţa le-a scos şi le va scoate în faţa ta. Te aştept şi îmi doresc să te am alături de mine şi în anul ce urmează, pentru a explora şi descoperi împreună tot mai mult din această comoară infinită care este sufletul. Să ai un Crăciun fericit şi luminos, plin de înţelegere, armonie şi iubire, alături de cei pe care îi iubeşti. Chiar dacă ei nu sunt fizic lângă tine, pentru că ştii deja că gândurile şi sentimentele noastre transced orice distanţă. . Îţi doresc să-ţi fie bine! .
Cu drag, Radu
. .
Momente de pace
Meloterapie, cromoterapie…
In rest, este suficient să fii prezent(ă)
Spirit liber
Spiritul liber este precum gândul: nu stă o clipă locului. Pentru el mişcarea înseamnă viaţă, iar viaţa esenţa progresului: să ajungi de unde eşti acolo unde trebuie să fii.
Spiritul liber este precum timpul: trebuie să preţuieşti fiecare clipă petrecută cu el pentru că fiecare clipă este deopotrivă intensă şi valoroasă. El trece cu fiecare grăunte din clepsidra timpului şi nu mai revine niciodata acolo.
Altfel nu ar mai fi spirit liber.
Spiritul liber este precum orice suflet de copil : nu ştie să urască dar ştie să ierte. Nu se teme să plângă şi poate să râdă din toată inima, nu se rişinează de greşelile sale pentru că e prea pur să cunoască ruşinea.
Se bucură de fiecare clipă şi acceptă trecutul aşa cum a fost, visează mult şi iubeşte şi mai mult.
Spiritul liber este ca orice prunc : se naşte fără a se îngrijora că pe lume sunt unii care nu-l cunosc.
Spiritul liber nu trăieşte printre oameni, dar poţi vedea icoana lui în ochii fiecărui copil.
Spiritul liber este precum stelele cerului : lumineză calea corăbierului atunci când speranţele acestuia a căzut sub orizontul pustiirii de sine.
Spiritul liber nu se întristează niciodată pentru că bucuria lui este lumina lumii.
Spiritul liber este precum orice corabie :nu poate fi ţinută în port, menirea ei este să străbată mări şi să unească lumi.
Spiritul liber nu are o casă a lui pentru că totdeauna când a dorit s-au găsit pelerini ai destinului care să-l găzduiască în inima şi cugetul lor.
Spiritul liber este asemeni vulturului : deşi îşi poartă zborul în bolţile cerului privirea lui nu scapă nici o clipă din viaţa pământului.
Spiritul liber zboară în înaltul cerului dar urmele paşilor săi rămâne în prefacerile pământului.
Spiritul liber crede mai mult prin suflul vântului şi pacea munţilor decât pirn templele oamenilor şi ritualurile lmii.
Spiritul liber se ascunde privirilor celor ce caută să-l vadă dar se dăruieşte bucuros celor ce decid să-l urmeze.
Spiritul liber rodeşte pentru foamea întregi lumi dar infloreşte numai pentru dorul ce pot să vadă.
Spiritul liber iubeşte schimbarea, el însuşi se schimbă cu fiecare anotimp şi se reînoieşte cu fiecare suflet renăscut.
Spiritul liber este statornic în marea-i decizie precum muntele în taina propriei măreţii. Te poţi baza pe sprijinul său la orice pas dar nu-l poţi lua cu tine.
Spiritului liber nu-i plac drumurile drepte şi nici credinţele unice fiindcă nicio haină nu se ţese într-un singur fir
şi nicio simfonie nu s-a scris cu o singură notă.
Spiritul liber trece din când în când pe la poarta sufletului tuturor, fără să se anunţe dar nu zăboveşte decât acolo unde găseşte candela aprinsă şi uşa în aşteptare.
Sursa: aici.
La taifas cu Radu 