.

Fericiţi cei ce nu mai au nevoie în viețile lor de nici o speranţă!

Pentru că ei sunt cei puternici, ei sunt cei ce împlinesc sau au împlinit ceea ce și-au dorit.

Pentru că speranța este un umil cerșetor, blocat undeva înaintea porților realizărilor, și care așteaptă ca ceva sau cineva să-i așeze în palma întinsă ceea ce-și dorește.

Care așteaptă ca ceva sau cineva ”să facă ceva” pentru a obține ceea ce-și dorește.

A merge prin viață fluturându-ți speranțele ca pe niște stindarde nu pare a fi vreo cruciadă victorioasă: în fapt nici nu mergi nicăieri, și nici nu câștigi nimic. Te așezi cuminte și smerit pe treptele așteptării și stai acolo pentru ca ceva sau cineva să împlinească ceva pentru tine, în locul tău.

Speranța este o palmă întinsă care doar cere și nu face.

Atunci când doar speri, în fapt, renunți voluntar la propria putere și creativitate, și o oferi altcuiva, adesea necunoscut, iluzoriu sau inexistent, pentru ca acest altcineva să facă lucrurile în locul tău.

Atunci când doar speri, de fapt nu faci nimic.

Doar aștepți.

A spera este o stare, nu o acțiune.

***

Nu știu câte speranțe ți-ai creat în 2014 și cum ai trăit cu ele, cum ți-au alimentat sau parazitat ele viața.

Iți doresc ca în 2015 să găsești energia, voința și puterea de a face ceva cu și din speranțele tale.

La mulți ani!