Capitalismul din relațiile noastre


Piaţa, ca spaţiu în care se desfăşoară schimburile economice, ascultă, cel puţin teoretic, de o singură lege, aceea a cererii şi ofertei:
1. Un actor economic formulează o cerere, iar cei ce au oferte care răspund cererii sale vin spre el şi eventual îşi dispută dreptul de a-i vinde soluţia lor.
2. Un actor economic formulează o ofertă, iar cei care au nevoie de ceea ce oferă acesta, o cumpără.
***
Dominare all
***
Crezi că „piaţa” relaţiilor sociale funcţionează altfel?
Ai fost vreodată atent(ă) la ceea ce realmente oferi pe piaţa relaţiilor?
Şi, mai ales, ai fost vreodată atent(ă) la ceea ce realmente ceri pe piaţa relaţiilor?
Ai putea face un pas înspre a înţelege asta examinând cu atenţie ceea ce primeşti, pentru că asta este răspunsul la cererea ta.
Iar dacă nu-ţi place ceea ce primeşti, întreabă-te serios ce anume ceri şi/sau oferi.
Ar putea fi ceva ce tu nu ai conștientizat până acum, dar ceva ce ceilalți văd.
Și de aceea, evident, îți oferă sau îți cer asta. Ei doar răspund cererii sau ofertei tale.
Și atunci, cum spuneam mai sus, soluția apare cumva de la sine: dacă nu-ți place, schimbă ceva: cererea, oferta, sau pe amândouă.
.

4 for life


Patru motive pentru a te da jos din pat și a începe o nouă zi:
.
1. Îți urăști locul de muncă
Nu vei primi un loc de muncă nou și satisfăcător dacă rămâi în pat.
Este nevoie să îl cauți tu, să îl găsești și să te asiguri că va fi al tău.
Apoi, îl poți părăsi pe cel de care te-ai săturat, poate chiar de o manieră teatrală de care să îți amintești peste ani și de care să fii mândru(ă).
Dar nimic din toate astea nu sunt posibile dacă amiaza te prinde tot în pat.
.
2. Totul te irită și nimic nu-ți convine
Te-ai trezit cu fața la cearșaf?
Cel mai bun lucru ar fi să nu rămâi acolo și așa.
Dă-te jos, mișcă-te, fă un duș, scutură-te de starea ta.
Altfel o vei purta după tine toată ziua ca pe o haină murdară.
.
Out of bed
.
3. Nimănui nu-i pasă de ceea ce faci
Păi, nu știu cum să-ți spun, prieten drag, dar asta este o altă definiție a noțiunii de libertate: dacă nimănui nu-i pasă, înseamnă că poți face ce vrei!
Iar dacă pentru tine chiar contează să existe cineva căruia să-i pese de ceea ce faci, atunci astăzi este ziua cea mai potrivită pentru a începe să cauți acea persoană.
Evident, ea nu este lângă tine, acolo în pat.
Dă-te jos și mișcă-te să o cauți!
.
4. Nu-ți pasă de nimeni și de nimic
Simți că totul este gri în viața ta.
Nimic nu te inspiră și nimic nu te atrage.
Nu dai doi bani pe nici o idee și pe nici o întâlnire.
Simți că ai nevoie de ajutor pentru a ieși din etapa asta.
Ei bine, ajutorul există, te așteaptă, dar nu se va așeza în pat lângă tine.
Astăzi este ziua cea mai potrivită pentru a începe să-l cauți: ridică-te, mișcă-te, vorbește la telefon, scrie mailuri sau comentează-ți prietenii pe forumuri sau facebook, chiar dacă îi vei umple de sarcasmul sau indiferența ta.
Cu cât îi vei „stropi” mai mult, cu atât te vei simți mai bine.
.
Jessica Hagy – in Forbes
.

”Cine ești” sau ”cine nu ești”?


Mulţi oameni vorbesc (şi postează) despre cum să devii „ceea ce eşti cu adevărat”, sau „cine eşti cu adevărat”, descriind în același timp frumusețea divină și extazul stării de a fi ”cine ești cu adevărat”.
Ei bine, primul pas în direcţia asta ar putea fi unul în care să nu te mai joci de-a ”cine nu eşti”.
***
Cine nu esti 2***
Pentru că te joci de-a ”cine nu ești” de fiecare dată când, din rațiuni doar de tine știute (sau nu), interpretezi cu sârg personaje sociale despre care crezi că au șanse mai mari decât tine, cel real, să fie iubite, acceptate, agreate, admirate, invidiate.
Personaje despre care îți imaginezi că sunt mai frumoase, mai deștepte, mai tinere, mai puternice, mai… altfel decât tine, cel real.
Și spun că în acest fel te joci de-a ”cine nu ești” pentru că de fiecare dată când intri în rolul vreunui astfel de personaj, printre alte efecte apare și acela că te dai deoparte pe tine așa cum ești, că renunți la tine, ”cel care ești”.
E ca și cum te-ai strădui să devii oricine altcineva decât tu însuți.
Și-atunci, cum naiba ai putea să devii ”cine ești cu-adevărat”?
***
Având în vedere că, în evoluţia ta, ai avut probabil mare nevoie de aceste roluri pentru a te simţi mai confortabil pe scena vieţii, ar putea fi un risc să te dezbraci acum de ele şi să vezi actorul.
Ar putea fi riscant să ieşi din siguranţa scenariilor pe care deja le ştii pe de rost şi să răspunzi provocării de a-ţi croi propriul discurs.
Ar putea fi riscant să ieşi din comoditatea stărilor de spirit compuse conform indicaţiilor regizorale şi să începi să-ţi trăieşti propriile emoţii.
Apoi, există riscul să se mai întâmple ceva: să dispară multe din personajele cu care ai interacţionat, pentru că evident, nu mai eşti în aceeaşi piesă cu ele.
S-ar putea ca şi o parte din spectatori să plece, lipsindu-te de aplauzele lor care-ţi plăceau atât de mult.
Mă întreb dacă te-ai putea decide să îţi asumi aceste riscuri…
Sau, ai putea să nu faci nimic din toate astea și să trăiești cum ai mai trăit: să rămâi același personaj, să rostești aceleași fraze, și evident, să te simți la fel ca înainte: ca cineva care nu ești.

Spaceland


Edwin Abbott a fost un matematician și scriitor al secolului XIX.
Ceea ce a făcut ca numele său să se distingă printre contemporanii săi și ca istoria să-l rețină, este Flatland, o povestire pentru copii, care avea obiectivul de a-i ajuta pe aceștia să înțeleagă mai ușor geometria.
Dacă însă vei citi această povestire cu ochii tăi de adult, vei putea învăța cu siguranță și altceva decât geometrie.
.
Flatland
.
Flatland este o lume plată, în două dimensiuni. Iar această lume bidimensională este populată cu o mulțime de personaje, de asemenea în două dimensiuni: cercuri, pătrate, triunghiuri, pentagoane și hexagoane, precum și multe alte figuri geometrice. Există acolo chiar și linii drepte și curbe. Și toată ”lumea” are în comun această caracteristică: este bidimensională.
Este o lume liniștită, această lume plată, în care toate figurile geometrice își văd de treburile lor: fac curat, merg la școală sau la serviciu, se plimbă, se împrietenesc sau se ceartă…
Ce mai, o feerie în două dimensiuni!
Și toată această liniște se destramă atunci când în Flatland își face apariția o sferă!
Nimeni nu mai văzuse așa ceva. Era cu totul și cu totul uimitor felul în care acest vizitator neobișnuit își putea modifica cu ușurință, după voia sa, dimensiunile! Și culmea, avea mai mult decât două!
Cu siguranță că era o ființă supranaturală, aceasta era concluzia aproape unanimă a populației din Flatland.
Degeaba a încercat Sfera să le explice că singurul lucru pe care ea îl face este să se ridice și să coboare prin câmpia nesfârșită care era Flatland.
Nu vă mai spun că atunci când a încercat să le explice că în afară de Flatland mai erau și alte lumi, având tot felul de alte dimensiuni, așa cum era de pildă Spaceland, lumea din care venea chiar ea, Sfera, locuitorii din Flatland au fost pur și simplu uluiți de o asemenea grozăvie. Cum adică să mai existe și altceva în afară de stânga-dreapta și față-spate? Ce prostie mai era și chestia asta, sus-jos?
Nu, asta nu era pentru ei!
Sfera nu s-a dat bătută și a găsit printre locuitorii din Flatland un pătrat mai curios și mai curajos decât ceilți, pe care l-a luat cu sine în propria lume, în Spaceland.
A fost o călătorie inimaginabilă!
Mai întâi, Pătratul și-a putut vedea din exterior, de sus, propria lume, și aceasta i-a apărut acum atât de limitată!
Apoi a fost de-a dreptul îngrozit când a intrat în Spaceland și a văzut mulțimea de corpuri geometrice care trăia acolo. Apoi groaza s-a transformat în uimire, și apoi în revelație: Pătratul s-a simțit de-a dreptul binecuvântat și recunoscător pentru înțelegerea pe care a dobândit-o despre cea de-a treia dimensiune.
S-a înclinat plin de respect și recunoștință în fața Sferei și a promis că odată ce se va fi întors în lumea sa, în Flatland, îi va ajuta pe concetățenii săi să înțeleagă minunea celei de-a treia dimensiuni.
Zis și făcut!
Intors acasă, Pătratul și-a dedicat întreaga sa inteligență și pricepere pentru a-i face pe locuitorii din Flatland să vadă și să accepte existența celei de-a treia dimensiuni.
Dar toate eforturile sale au fost în van: orice a spus, orice a făcut, orice a explicat, nimeni nu a vrut să-l creadă.
In final l-au declarat nebun și l-au marginalizat.
***
Mă gândesc că asemenea locuitorilor acestei minunate povești, și noi, oamenii acestei lumi, trăim și ne simțim adesea precum în Flatland: facem ceea ce vrem să facem, ne atingem cele mai variate obiective sau ne împlinim cele mai arzătoare vise, dar… parcă uneori lipsește ceva, ca o a treia dimensiune, invizibilă, necunoscută și tocmai de aceea, paradoxal intangibilă. Avem totul, dar… parcă mai lipsește ceva.
Imi imaginez că cele două dimensiuni ale Flatlandului nostru personal sunt reprezentate de verbele ”a avea” și ”a face”, și că o mare parte din eforturile noastre se materializează în acest plan, definit de cele două verbe.
Acumulăm cât de mult putem: casă și mașină (adesea ambele la plural), terenuri, gadgeturi și alte obiecte, și firește, cât mai mulți bani, în tentativa noastră de a ne plasa cât mai departe pe axa lui ”a avea”.
Și de asemenea, facem cât de multe putem: relații, reale sau virtuale, școli, proiecte, titluri didactice și profesionale, într-o tentativă de aceeași natură, ca pe axa lui ”a face” să ne situăm la o valoare cât mai mare.
Și nu e nimic rău în asta: o valoare mare pe axa lui ”a avea” și o valoare mare pe axa lui ”a face” îți asigură o poziție confortabilă… în lumea plană descrisă de aceste două axe.
Uneori, sau pentru unii, asta este destul.
Dar nu pentru toți, și nu întotdeauna.
Deși realizările în acest plan sunt de-a dreptul mulțumitoare, ce răspunde perfect noțiunii ”de succes”, uneori parcă mai lipsește ceva. Ceva ce nu pare a veni prin ”a avea mai mult” sau prin ”a face mai mult”.
Ceva pentru care trebuie să vedem lucrurile altfel, pentru care trebuie să ne inventăm o a treia dimensiune proprie, aceea lui ”a fi”.
Ar fi ceva foarte asemănător cu acea călătorie fantastică de la Flatland, la Spaceland.
.
Spaceland
.
La prima vedere asta poate părea paradoxal: adică cum, dacă am (multe) lucruri, nu și exist în același timp? Dacă fac (multe) lucruri, asta nu înseamnă că și exist?
Ba da, exiști. Toate astea certifică existența ta fizică. Dovedesc că ai un corp material care se mișcă, și o minte care îl pune în mișcare pentru a împlini anumite nevoi sau obiective. Și ai și gânduri și emoții.
Și totuși, de ce uneori parcă mai lipsește ceva?
Mă gândesc că nu există un răspuns universal la această întrebare, care poate fi în același timp și foarte ușoară și foarte dificilă. Fiecare persoană ar putea răspunde în felul său.
Dacă întrebarea ți se pare dificilă, te-ai putea apropia de înțelegerea ei, și implicit și de răspunsul tău la ea, printr-o altă întrebare: ce anume te definește în viața ta? Cu ce anume te identifici? Cu ceea ce ai, sau cu ceea ce faci? Sau cu ambele? (Da, au fost mai multe întrebări, dar cine le mai numără?!)
Cine (mai) ești tu, dacă nu o să mai ai toate lucrurile pe care le ai?
Cine (mai) ești tu, dacă nu o să mai poți face toate lucrurile pe care le faci?
Cum ar arăta Flatland-ul tău personal, atunci când cele două dimensiuni ale sale se reduc din ce în ce mai mult?
Accesarea unei a treia dimensiuni, aceea a lui ”a fi”, pare a da volum și consistență existenței fiecăruia. Ar fi o dimensiune pur și profund interioară, care nu te mai ține ancorat de ceea ce se întâmplă (sau nu) în lumea exterioară ție.
Ar fi o dimensiune a sensului vieții tale.
Accesarea acestei dimensiuni interioare, a Spaceland-ului personal, ar putea fi exact acel ”ceva a cărui lipsă se resimțea anterior. E un subiect bun, pentru un articol viitor.
Oricum, până atunci, succes în drumul tău spre Spaceland!
.
http://www.eldritchpress.org/eaa/FL.HTM
.
http://www.youtube.com/watch?v=C8oiwnNlyE4.

Din nou despre tine


Flame roseNu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta.
Vreau sa stiu ce foc arde in tine si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.

Nu ma intereseaza cati ani ai,
Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun in numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.

Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta,
Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii, sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.

Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.

Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea, a mea, sau a ta, daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane.

Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,
Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti si daca poti suporta sa fi acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.

Vreau sa stiu daca poti sa fi fidel si deci demn de incredere.

Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.

Vreau sa stiu daca poti trai esecurile, ale mele, sau ale tale, si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “Da!”

Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi,
Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere si sa faci ceea ce trebuie facut pentru copii.

Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici,
Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.

Nu ma intereaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii,
Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.

Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca esti fericit intr-adevar in propria ta companie in aceste momente de vid.

Visătorul din Oriah

 

Dansezi?


In două moduri poţi conduce o societate: prin speranţă şi prin frică.
.
Frica - Black and white reflections
.
Privind în jurul meu, regăsesc în ochii oamenilor cu care mă întâlnesc, prezenţa amândurora, încolăcindu-se precum dubla spirală a unui nou ADN emoţional.
Văd speranţa de a trăi fără frică.
Văd frica de a pierde orice speranţă.
Văd cum, atunci când speranţa este mai mare ca niciodată, apare mereu o nouă frică, mai ameninţătoare decât cele cunoscute deja.
Văd cum, atunci când frica este la nivele critice, apare mereu din senin, o nouă speranţă, mai luminoasă şi mai generoasă decât tot ce am trăit anterior.
E un balet zbuciumat şi epuizant, pe notele unei simfonii pe care nu ştiu cine a compus-o, revărsată de sub bagheta unui dirijor ascuns sau camuflat, urmând paşii chinuitori ai unei coregrafii de supravieţuire.
Şi-atunci, nu pot să nu mă întreb: de asta am venit aici, pentru a supravieţui?
Şi poţi să te întrebi şi tu.
Dacă răspunsul la această întrebare este „da”, e foarte simplu: nu ai nimic special de făcut, continuă să faci tot ceea ce ai făcut până acum, în acelaşi fel, cu aceleaşi emoţii şi fireşte, cu aceleaşi rezultate.
Dar dacă răspunsul tău este „nu”, atunci cu siguranţă că ai avea ceva de făcut. Ai putea începe prin a refuza fricile şi speranţele „lor”, indiferent cine ar fi „ei”, cei care ţi le-au furnizat: familie, educaţie, dogmă religioasă, societate, etc.
Dincolo de fricile şi speranţele „lor”, se află viaţa TA.
Dincolo de fricile şi speranţele „lor” se află bucuria şi plăcerea propriului tău balet. Iar acest dans are ceva special: în paşii săi se află răspunsul la întrebarea iniţială, de ce ai venit aici.
Dar trebuie să dansezi acest dans, al tău, pentru a afla răspunsul tău.
.

Cele 10 cuvinte


via psihiatrie.info

 
Tot ce îţi doresc –  la începutul Anului, în fiecare clipă, în fiecare gând şi-n fiecare alegere :
1. Prezenţă
Fii în totalitate implicat în acţiunile tale din momentul prezent.
2. Vulnerabilitate
Să ai încrederea de a-i lăsa pe ceilalţi să te vadă aşa cum eşti tu cu adevărat.
3. Claritate
Să ai transparenţă şi luciditate în gânduri şi în viziune.
4. Calm
Să ai echilibrul sufletesc prin care să stai neclintit în faţa momentelor grele.
5. Recunoştinţă
Să ai conştiinţa unei stări de apreciere permanentă pentru ceea ce ai şi pentru cine ai în viaţa ta.
6. Creativitate
Să-ţi foloseşti imaginaţia pentru a crea mereu ceva nou, orice.
7. Autenticitate
Să nu-ţi fie teamă de ceea ce te face diferit, să ai curaj să-ţi exprimi gândurile, sentimentele, emoţiile.
8. Pasiune
Urmează-ţi visele şi pasiunile, ele nu sunt niciodată întâmplătoare. Ele reprezintă chemarea ta.
9. Compasiune
Iubeşte-i şi acceptă-i pe ceilalţi ca pe tine însuţi. Să ai empatie, să ai înţelegere şi să ai curajul de a le folosi în viaţă.
10. Iubire
Nu uita că întotdeauna primim iubirea pe care credem că o merităm. Creează-ţi în minte imaginea cu iubirea pe care o doreşti, scrie despre ea, citeşte despre ea, imaginează-ţi-o ca şi când ar fi ceva palpabil, simte-i textura, mirosul, forma, priveşte-i culoarea şi decide-te să începi să o construieşti.
Acum.
 
Stepping stones 1.
La multi ani, prieten drag!
.
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 168 other followers